coraziune sf [At: DN³ / P: ~zi-u~ / Pl: ~ni / E: fr corrasion] Eroziune cauzată de vânt, în urma căreia iau naștere forme de relief eoliene.

CORAZIÚNE, coraziuni, s. f. Acțiunea de eroziune exercitată de vânt prin nisipul transportat în suspensie asupra rocilor și în urma căreia iau naștere forme de relief eoliene. [Pr.: -zi-u-] – Din fr. corrasion.

CORAZIÚNE, coraziuni, s. f. Acțiunea de eroziune exercitată de vânt prin nisipul transportat prin târâre și în urma căreia iau naștere forme de relief eoliene. [Pr.: -zi-u-] – Din fr. corrasion.

CORAZIÚNE s.f. Eroziune provocată de vânt și de nisipul ridicat de vânt. [Pron. -zi-u-. / < fr. corrasion].

CORAZIÚNE s. f. eroziune provocată de vânt și de nisipul ridicat de acesta. (< fr. corrasion)

coraziúne (-zi-u-) s. f., g.-d. art. coraziúnii; pl. coraziúni

coraziúne s. f. (sil. -zi-u-), g.-d. art. coraziúnii; pl. coraziúni

coraziune, (engl.= corrasion) acțiune mecanică de roadere și șlefuire a rocilor sub acțiunea particulelor de nisip antrenate în mișcare de vânt, apă și gheață; efectul c. este foarte vizibil în zonele deșertice unde eroziunea eoliană este foarte activă.^[1]

CORAZIÚNE (< fr.) s. f. Acțiunea de eroziune exercitată de vînt prin nisipul transportat în suspensie asupra rocilor de la supr. scoarței și în urma căreia iau naștere forme de relief eoliene: dreikantere, adîncituri la suprafața rocilor, ciuperci eoliene (babe) etc. C. este strîns legată de deflație.