coraslă sf [At: DA ms / V: colastră, culastră, colastru sm, ~stă, ~ste, ~stră / E: ml *colastra (= colostra)] Lapte matern imediat după naștere.

CORÁSLĂ s. f. Laptele unei vite (în special al vacii) în primele zile după fătare, cînd nu este bun de consumat. – Variante: colástră, culástră s. f., colástru s. m.

CORÁSLĂ f. Laptele mamiferelor în primele zile după fătare, având o compoziție deosebită de cea a laptelui obișnuit. /<lat. colastra

coraslă f. Mold. 1. V. colastră; 2. lapte fiert și prefăcut într’un fel de jintiță.

colástră sf [At: JIPESCU, O. 48 / V: ~ru sm, ~leá~, corástă, coráste, corá~, curáslă, curastă, cura~, curástru, cureástă sm / Pl: ~re / E: lat colostra, -am] 1 Colostru. 2 Lapte brânzit.

colástru sm vz colastră

culastră sf vz coraslă

colastră (coraslă) f. cel dintâiu lapte al mamiferelor ce se mulge după fătare. [Lat. COLOSTRA].

colástră (Olt. Munt.) și corástră (Munt.) f., pl. e (lat. colostra și -strum, de unde s’a făcut corastră, cu suf. din măĭastră, albastră, apoĭ s’a disimilat în col-, ca tulbure, bolborosesc din turb-, borb-; it. colostre, -ostra. D. rom. vine bg. kulastra, rut. kolastra, ung. gurasztra, gulasztra și gulaszta). Munt. Primu lapte la femeĭ și la vite. Pin anal. Lapte brînzit. – Și coraslă (Mold. Munt.), corastă (Banat) și curastă (Maram.).

coráslă s. f., g.-d. art. coráslei

coráslă s. f., g.-d. art. coráslei

coraslă

colastră.

CORÁSLĂ s. (Transilv.) puroi. (~a vacii.)

CORASLĂ s. (Transilv.) puroi. (~ a vacii.)

colástră s. f. – 1. Laptele unei mame imediat după naștere. – 2. Lapte prins. – Var. corast(r)ă, curast(r)ă. Mr. curastă, culastă, megl. gulastră. Lat. cŏlostra (Pușcariu 456; Candrea-Dens., 392; REW 2058; DAR); cf. bearn. coulhistrau, sp. calostro (Corominas, I, 600), v. arag. cullestru, astur. culiestru. Este cuvînt de circulație generală, cf. ALR, I, 207. Rezultatul normal, corastră, a disimulat primul r la l. Din rom. a pătruns în mai multe limbi din Europa orientală; ngr. ϰουλιάστρα, sarak. ϰλιάστρα (Meyer, Neugr. St., II, 75), bg. kolastra, kulastra (Capidan, Raporturile, 205), sb. kónastra, slov. kurastva, rut. kołastra, kułastra, kułestra (Miklosich, Wander., 22), mag. gulászt(r)a, gulesztra (Candrea, Elemente, 401; Edelspacher 14). Ipoteza că bg. kolastra provine direct din lat. și este etimonul rom. colastră, cu l (Romanski 112; Mladenov), este extrem de improbabilă. – Der. corăsli (var. colăstri), vb. (a se prinde laptele; a se strica laptele).