coraslă sf [At: DA ms / V: colastră, culastră, colastru sm, ~stă, ~ste, ~stră / E: ml *colastra (= colostra)] Lapte matern imediat după naștere.

CORASLĂ s. f. Laptele unei vite (în special al vacii) în primele zile după fătare, cînd nu este bun de consumat. – Variante: colastră, culastră s. f., colastru s. m.

CORASLĂ f. Laptele mamiferelor în primele zile după fătare, având o compoziție deosebită de cea a laptelui obișnuit. /<lat. colastra

coraslă f. Mold. 1. V. colastră; 2. lapte fiert și prefăcut într’un fel de jintiță.

colastră sf [At: JIPESCU, O. 48 / V: ~ru sm, ~lea~, corastă, coraste, cora~, curaslă, curastă, cura~, curastru, cureastă sm / Pl: ~re / E: lat colostra, -am] 1 Colostru. 2 Lapte brânzit.

colastru sm vz colastră

coleastră sf vz colastră

corastă sf vz coraslă

coraste sf vz coraslă

corastră sf vz coraslă

coroaslă sf vz coraslă

culastră sf vz coraslă

curaslă sf vz colastră

curastă sf vz colastră

curastră sf vz colastră

curastru sn vz colastră

cureastă sf vz colastră

curiastră sf vz colastră

colastră (coraslă) f. cel dintâiu lapte al mamiferelor ce se mulge după fătare. [Lat. COLOSTRA].

colástră (Olt. Munt.) și corástră (Munt.) f., pl. e (lat. colostra și -strum, de unde s’a făcut corastră, cu suf. din măĭastră, albastră, apoĭ s’a disimilat în col-, ca tulbure, bolborosesc din turb-, borb-; it. colostre, -ostra. D. rom. vine bg. kulastra, rut. kolastra, ung. gurasztra, gulasztra și gulaszta). Munt. Primu lapte la femeĭ și la vite. Pin anal. Lapte brînzit. – Și coraslă (Mold. Munt.), corastă (Banat) și curastă (Maram.).

corástră, V. colastră.

curástă, V. colastră.

coraslă s. f., g.-d. art. coraslei

coraslă s. f., g.-d. art. coraslei

coraslă s. f., g.-d. art. coraslei

coraslă

colastră.

colastră s. f. – 1. Laptele unei mame imediat după naștere. – 2. Lapte prins. – Var. corast(r)ă, curast(r)ă. Mr. curastă, culastă, megl. gulastră. Lat. cŏlostra (Pușcariu 456; Candrea-Dens., 392; REW 2058; DAR); cf. bearn. coulhistrau, sp. calostro (Corominas, I, 600), v. arag. cullestru, astur. culiestru. Este cuvînt de circulație generală, cf. ALR, I, 207. Rezultatul normal, corastră, a disimulat primul r la l. Din rom. a pătruns în mai multe limbi din Europa orientală; ngr. ϰουλιάστρα, sarak. ϰλιάστρα (Meyer, Neugr. St., II, 75), bg. kolastra, kulastra (Capidan, Raporturile, 205), sb. kónastra, slov. kurastva, rut. kołastra, kułastra, kułestra (Miklosich, Wander., 22), mag. gulászt(r)a, gulesztra (Candrea, Elemente, 401; Edelspacher 14). Ipoteza că bg. kolastra provine direct din lat. și este etimonul rom. colastră, cu l (Romanski 112; Mladenov), este extrem de improbabilă. – Der. corăsli (var. colăstri), vb. (a se prinde laptele; a se strica laptele).

CORASLĂ s. (Transilv.) puroi. (~a vacii.)

CORASLĂ s. (Transilv.) puroi. (~ a vacii.)

coraslă s.f. (reg.) lapte fiert și prefăcut în jintiță.

colastră s.f. sg. (pop.) 1. laptele dintâi al unei vaci, după ce a fătat. 2. lapte brânzit, serbezit.

corastă, s.f. – v. curastă („laptele din primele zile după fătare”).

curastă, curaste, (corastă), s.f. – (reg.) Laptele (de vacă sau de oaie) din primele zile după fătare; „lapte crud”, „jântiță di la vacă” (ALRRM, 1971: 353). – Lat. colostra „primul lapte după fătare” (Pușcariu, CDDE, DA, cf. DER; Scriban, Șăineanu, DEX, MDA). Cuv. rom. > bg. kulastra, ucr. kolastra, magh. gurasztra (Scriban).

corastă, s.f. – v. curastă.

curastă, -e, (corastă), s.f. – Laptele (de vacă sau de oaie) din primele zile după fătare; „lapte crud”, „jântiță di la vacă” (ALR 1971: 353). – Lat. *colasta = colostra (DEX).