22 de definiții pentru coraslă colastră colastru culastră (cel mult 20 afișate)

arată toate definițiile


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

coraslă sf [At: DA ms / V: colastră, culastră, colastru sm, ~stă, ~ste, ~stră / E: ml *colastra (= colostra)] Lapte matern imediat după naștere.

CORÁSLĂ s. f. Laptele unei femele de animal mamifer, în primele zile după ce a fătat, sau al unei mame, imediat după naștere (când nu este bun de consumat). [Var.: colástră, culástră s. f., colástru s. m.] – Lat. *colastra (= colostra).

CORÁSLĂ s. f. Laptele unei femele de animal mamifer, în primele zile după ce a fătat, sau al unei mame, imediat după naștere (când nu este bun de consumat). [Var.: colástră, culástră s. f., colástru s. m.] – Lat. *colastra (= colostra).

CORÁSLĂ s. f. Laptele unei vite (în special al vacii) în primele zile după fătare, cînd nu este bun de consumat. – Variante: colástră, culástră s. f., colástru s. m.

CORÁSLĂ f. Laptele mamiferelor în primele zile după fătare, având o compoziție deosebită de cea a laptelui obișnuit. /<lat. colastra

coraslă f. Mold. 1. V. colastră; 2. lapte fiert și prefăcut într’un fel de jintiță.

colástră sf [At: JIPESCU, O. 48 / V: ~ru sm, ~leá~, corástă, coráste, corá~, curáslă, curastă, cura~, curástru, cureástă sm / Pl: ~re / E: lat colostra, -am] 1 Colostru. 2 Lapte brânzit.

colástru sm vz colastră

culastră sf vz coraslă

COLÁSTRĂ s. f. v. coraslă.

COLÁSTRĂ s. f. v. coraslă.

COLÁSTRĂ s. f. v. coraslă.

COLÁSTRU s. m. v. coraslă.

COLÁSTRU s. m. v. coraslă.

COLÁSTRU s. m. v. coraslă.

CULÁSTRĂ s. f. v. coraslă.

CULÁSTRĂ s. f. v. coraslă.

CULÁSTRĂ s. f. v. coraslă.

colastră (coraslă) f. cel dintâiu lapte al mamiferelor ce se mulge după fătare. [Lat. COLOSTRA].

colástră (Olt. Munt.) și corástră (Munt.) f., pl. e (lat. colostra și -strum, de unde s’a făcut corastră, cu suf. din măĭastră, albastră, apoĭ s’a disimilat în col-, ca tulbure, bolborosesc din turb-, borb-; it. colostre, -ostra. D. rom. vine bg. kulastra, rut. kolastra, ung. gurasztra, gulasztra și gulaszta). Munt. Primu lapte la femeĭ și la vite. Pin anal. Lapte brînzit. – Și coraslă (Mold. Munt.), corastă (Banat) și curastă (Maram.).


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

coráslă s. f., g.-d. art. coráslei

coráslă s. f., g.-d. art. coráslei


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

CORÁSLĂ s. (Transilv.) puroi. (~a vacii.)

CORASLĂ s. (Transilv.) puroi. (~ a vacii.)


Dicționare etimologice

Se explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.

colástră s. f.1. Laptele unei mame imediat după naștere. – 2. Lapte prins. – Var. corast(r)ă, curast(r)ă. Mr. curastă, culastă, megl. gulastră. Lat. cŏlostra (Pușcariu 456; Candrea-Dens., 392; REW 2058; DAR); cf. bearn. coulhistrau, sp. calostro (Corominas, I, 600), v. arag. cullestru, astur. culiestru. Este cuvînt de circulație generală, cf. ALR, I, 207. Rezultatul normal, corastră, a disimulat primul r la l. Din rom. a pătruns în mai multe limbi din Europa orientală; ngr. ϰουλιάστρα, sarak. ϰλιάστρα (Meyer, Neugr. St., II, 75), bg. kolastra, kulastra (Capidan, Raporturile, 205), sb. kónastra, slov. kurastva, rut. kołastra, kułastra, kułestra (Miklosich, Wander., 22), mag. gulászt(r)a, gulesztra (Candrea, Elemente, 401; Edelspacher 14). Ipoteza că bg. kolastra provine direct din lat. și este etimonul rom. colastră, cu l (Romanski 112; Mladenov), este extrem de improbabilă. – Der. corăsli (var. colăstri), vb. (a se prinde laptele; a se strica laptele).

arată toate definițiile

Intrare: coraslă
substantiv feminin (F1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • coraslă
  • corasla
plural
genitiv-dativ singular
  • corasle
  • coraslei
plural
vocativ singular
plural
substantiv feminin (F1)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • colastră
  • colastra
plural
genitiv-dativ singular
  • colastre
  • colastrei
plural
vocativ singular
plural
substantiv masculin (M63)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • colastru
  • colastrul
  • colastru‑
plural
genitiv-dativ singular
  • colastru
  • colastrului
plural
vocativ singular
plural
substantiv feminin (F1)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • culastră
  • culastra
plural
genitiv-dativ singular
  • culastre
  • culastrei
plural
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

coraslă colastră colastru culastră

  • 1. Laptele unei femele de animal mamifer, în primele zile după ce a fătat, sau al unei mame, imediat după naștere (când nu este bun de consumat).
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC sinonime: puroi

etimologie: