10 definiții pentru corăbioară

CORĂBIOÁRĂ, corăbioare, s. f. 1. Diminutiv al lui corabie. 2. Prăjitură preparată din aluat fraged. [Pr.: -bi-oa-] – Corabie + suf. -ioară.

CORĂBIOÁRĂ, corăbioare, s. f. 1. Diminutiv al lui corabie. 2. Prăjitură preparată din aluat fraged. [Pr.: -bi-oa-] – Corabie + suf. -ioară.

CORĂBIOÁRĂ1, corăbioare, s. f. Diminutiv al lui corabie. Fiecare are cîte o corăbioară cam de un sfert de metru lungime. SAHIA, U.R.S.S. 123. Și-mi zărea d-o plăvioară, Dar nu-i dalba plăvioară, Ci dalbă-i corăbioară Și de valuri vălurită Și de maluri mi-e lovită. PĂSCULESCU, L. P. 18. ◊ (Poetic) Fumuri depărtate, de la focuri din buruieni vechi, urcau, drepte, către niște corăbioare albe ale nourilor. CAMILAR, TEM. 88. – Pronunțat: -bi-oa-.

CORĂBIOÁRĂ2, corăbioare, s. f. Prăjitură de aluat fraged. Taraba plină, în fiecare amurg, de covrigi cu susan, de brînzoaice rumene și corăbioare proaspete. G. M. ZAMFIRESCU, M. D. I 14. – Pronunțat: -bi-oa-.

corăbioáră (-bi-oa-) s. f., g.-d. art. corăbioárei; pl. corăbioáre

corăbioáră s. f. (sil. -bi-oa-), g.-d. art. corăbioárei; pl. corăbioáre

corăbioară f. 1. corabie mică; 2. pl. zaharicale numite corabiele.

corăbioáră și -úță f., pl. e. Corabie mică.


Definiții din dicționare specializate

Aceste definiții pot explica numai anumite înțelesuri ale cuvintelor.

CORĂBIOARĂ, corăbioare, s.f. (În gastronomie) Piesă de patiserie din aluat fraged sau foitaj, în formă de corăbioară, utilizată ca suport pentru diferite umpluturi sărate (antreuri) sau dulci (desert); sin. barchetă.


Definiții din dicționare neoficiale

Deoarece nu sunt editate de lexicografi, aceste definiții pot conține erori, deci e preferabilă consultarea altor dicționare în paralel.

corăbioară, corăbioare s. f. vin de Murfatlar îmbuteliat la sticle de 1 litru.

Intrare: corăbioară
corăbioară substantiv feminin
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular corăbioa corăbioara
plural corăbioare corăbioarele
genitiv-dativ singular corăbioare corăbioarei
plural corăbioare corăbioarelor
vocativ singular
plural