10 definiții pentru corăbioară

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

CORĂBIOÁRĂ, corăbioare, s. f. 1. Diminutiv al lui corabie. 2. Prăjitură preparată din aluat fraged. [Pr.: -bi-oa-] – Corabie + suf. -ioară.

CORĂBIOÁRĂ, corăbioare, s. f. 1. Diminutiv al lui corabie. 2. Prăjitură preparată din aluat fraged. [Pr.: -bi-oa-] – Corabie + suf. -ioară.

corăbioáră sf [At: C. PETRESCU, R. Dr. 76 / P: ~bi-oa~ / Pl: ~re / E: corabie + -ioară] 1-2 (Șhp) Corabie (1) (mică) Si: corăbea (1-3), corăbiuță (1-2). 3 (Mpl) Corăbea (3).

CORĂBIOÁRĂ1, corăbioare, s. f. Diminutiv al lui corabie. Fiecare are cîte o corăbioară cam de un sfert de metru lungime. SAHIA, U.R.S.S. 123. Și-mi zărea d-o plăvioară, Dar nu-i dalba plăvioară, Ci dalbă-i corăbioară Și de valuri vălurită Și de maluri mi-e lovită. PĂSCULESCU, L. P. 18. ◊ (Poetic) Fumuri depărtate, de la focuri din buruieni vechi, urcau, drepte, către niște corăbioare albe ale nourilor. CAMILAR, TEM. 88. – Pronunțat: -bi-oa-.

CORĂBIOÁRĂ2, corăbioare, s. f. Prăjitură de aluat fraged. Taraba plină, în fiecare amurg, de covrigi cu susan, de brînzoaice rumene și corăbioare proaspete. G. M. ZAMFIRESCU, M. D. I 14. – Pronunțat: -bi-oa-.

corăbioară f. 1. corabie mică; 2. pl. zaharicale numite corabiele.

corăbioáră și -úță f., pl. e. Corabie mică.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

corăbioa (-bi-oa-) s. f., g.-d. art. corăbioarei; pl. corăbioare

corăbioáră s. f. (sil. -bi-oa-), g.-d. art. corăbioárei; pl. corăbioáre

Dicționare specializate

Explică înțelesuri specializate ale cuvintelor.

CORĂBIOARĂ, corăbioare, s.f. (În gastronomie) Piesă de patiserie din aluat fraged sau foitaj, în formă de corăbioară, utilizată ca suport pentru diferite umpluturi sărate (antreuri) sau dulci (desert); sin. barchetă.

Dicționare de argou

Explică doar sensurile argotice ale cuvintelor.

corăbioară, corăbioare s. f. vin de Murfatlar îmbuteliat la sticle de 1 litru.

Intrare: corăbioară
corăbioară substantiv feminin
  • silabație: -bi-oa-ră info
substantiv feminin (F1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • corăbioa
  • corăbioara
plural
  • corăbioare
  • corăbioarele
genitiv-dativ singular
  • corăbioare
  • corăbioarei
plural
  • corăbioare
  • corăbioarelor
vocativ singular
plural
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

corăbioa, corăbioaresubstantiv feminin

  • 1. Diminutiv al lui corabie. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    • format_quote Fiecare are cîte o corăbioară cam de un sfert de metru lungime. SAHIA, U.R.S.S. 123. DLRLC
    • format_quote Și-mi zărea d-o plăvioară, Dar nu-i dalba plăvioară, Ci dalbă-i corăbioară Și de valuri vălurită Și de maluri mi-e lovită. PĂSCULESCU, L. P. 18. DLRLC
    • format_quote poetic Fumuri depărtate, de la focuri din buruieni vechi, urcau, drepte, către niște corăbioare albe ale nourilor. CAMILAR, TEM. 88. DLRLC
  • 2. Prăjitură preparată din aluat fraged. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    • format_quote Taraba plină, în fiecare amurg, de covrigi cu susan, de brînzoaice rumene și corăbioare proaspete. G. M. ZAMFIRESCU, M. D. I 14. DLRLC
etimologie:
  • Corabie + sufix -ioară. DEX '98 DEX '09

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.