CORĂBIOARĂ¹, corăbioare, s. f. Diminutiv al lui corabie. Fiecare are cîte o corăbioară cam de un sfert de metru lungime. SAHIA, U.R.S.S. 123. Și-mi zărea d-o plăvioară, Dar nu-i dalba plăvioară, Ci dalbă-i corăbioară Și de valuri vălurită Și de maluri mi-e lovită. PĂSCULESCU, L. P. 18. ◊ (Poetic) Fumuri depărtate, de la focuri din buruieni vechi, urcau, drepte, către niște corăbioare albe ale nourilor. CAMILAR, TEM. 88. – Pronunțat: -bi-oa-.