6 definiții pentru coptătură


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

coptătúră sf [At: RETEGANUL, P. V, 22 / Pl: ~ri / E: copt + -ură] (Reg) 1 Cocătură. 2 (Îds) Bubă coaptă.

COPTĂTÚRĂ, coptături, s. f. (Reg.) Pâine coaptă. – Copt2 + suf. -ătură.

COPTĂTÚRĂ, coptături, s. f. (Reg.) Pâine coaptă. – Copt2 + suf. -ătură.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

coptătúră (reg.) s. f., g.-d. art. coptătúrii; pl. coptătúri

coptătúră s. f., g.-d. art. coptătúrii; pl. coptătúri


Dicționare specializate

Aceste definiții explică de obicei numai înțelesuri specializate ale cuvintelor.

coptătúră, coptături, s.f. – 1. (gastr.) Pâine coaptă sau, în general, produs de panificație. 2. Cocătură, prăjitură. 3. (med.) Infecție. „Se opărește cu apă sărată sau se pune pe ea frunze de crin ori compresă de pâine amestecată cu unsoare” (Faiciuc, 1998: 100). – Din copt (< lat. coctus) + suf. -ătură (DEX, MDA).

coptătúră, s.f. – (med.) Infecție. „Se opărește cu apă sărată sau se pune pe ea frunze de crin ori compresă de pâine amestecată cu unsoare” (Faiciuc 1998: 100). – Lat. coctura (Pușcariu, Candrea-Densusianu, DA).

Intrare: coptătură
coptătură substantiv feminin
substantiv feminin (F43)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • coptătu
  • coptătura
plural
  • coptături
  • coptăturile
genitiv-dativ singular
  • coptături
  • coptăturii
plural
  • coptături
  • coptăturilor
vocativ singular
plural

coptătură

  • 1. regional Pâine coaptă.
    surse: DEX '98 DEX '09

etimologie:

  • Copt + sufix -ătură.
    surse: DEX '09 DEX '98