2 intrări

13 definiții

cóptă sf [At: LB / V: cóftă / Pl: ~te / E: net] (Reg) 1 Gaură făcută de apă în țărmul râurilor, lacurilor unde se retrage șarpele, racul sau păstrăvul. 2 Scobitură de pe un mormânt. 3 (Îf coftă) Scobitură.

*cóptă (limbă) s. f., g.-d. art. cóptei

copt1 sn [At: PANN, P. V. II, 106 / Pl: ~uri / E: coace] 1 Coacere. 2 Timp când se coc fructele sau grânele. 3 (Îe) A da în (sau spre) ~ sau în vremea ~ului A începe să se coacă Și: a se pârgui. 4 (Fig; d. o rană, bubă etc.; îae) A face puroi.

copt2, coáptă a [At: MARDARIE, L. 4458 / Pl: ~pți, coápte / E: ml coctus] 1 (D. alimente) Care a fost supus, fără apă sau alt lichid, acțiunii focului pentru a putea fi mâncat. 2 (Fam; îlav) ~necopt Cu orice preț Și: neapărat, necondiționat. 3 (Rar; d. materii argiloase) Ars în cuptor. 4 (D. lemn) Înnegrit. 5(D. fructe, plante) Ajuns la deplină maturitate sub acțiunea luminii, a soarelui, a ploii etc. 6 (Mai ales d. fructe) Bun de mâncat. 7 (Îe) A se uita la cineva ca la un cireș ~ A avea o mare admirație pentru cineva. 8 (îe) Pică de copt Excesiv de copt. 9 (Fig; îae) Care întrece măsura obișnuită Și: culmea, formidabil. 10 (Rar; d. gândaci) Ajuns la stadiul dezvoltării complete. 11 (Fig; d. om, vârsta, mintea lui etc.) Ajuns la maturitate Și: matur. 12 (Fig; d. om) Cu experiență. 13 (îe) A fi ~ la os A fi bătrân. 14 (Fig; îae) A fi trecut prin multe. 15 (Fig; d. om și acțiunile lui) Care e gata, bun de... 16 (Fig; d. porci puși la îngrășat) Bun de tăiat. 17 (D. o rană, bubă etc.) Care a făcut puroi. 18 (D. om; îe) A ședea ca o bubă coaptă A fi gata să izbucnească. 19 (Fig; d. om; îe) A fi bubă coaptă A fi supărăcios, pus pe ceartă. 20 (Îe) A umbla cu (sau pe lângă) cineva ca cu (sau ca pe lângă) o bubă coaptă A se purta cu cineva cu grijă, pentru a nu-l supăra. 21 (Îae) A menaja. 22 (Îe) (A fi) bolnav ~ (A fi) foarte bolnav 23 (îe) (A fi) răcit ~ sau ~ de răcit (A fi) foarte răcit. 24 (D. lemn, pânză etc.) Care este prea uscat sau putrezit din cauza soarelui.

copt3, cóptă [At: GHICA, S. 307 / Pl: ~pți, ~e / E: fr copte, it copto] 1-2 smf, a (Persoană) care face parte din populația indigenă a Egiptului, după creștinare. 3 sf Limbă derivată din vechea egipteană, folosită de copți (1) ca limbă de cult. 4 a Care aparține copților (1). 5 a Care se referă la copți (1). 6 a Care este specific copților (1).

COPT3, -Ă, copți, -te, s. m. și f., adj. 1. S. m. și f. (La pl.) Populația indigenă a Egiptului, după creștinare; (și la sg.) persoană care face parte din această populație. ♦ Creștin care aparține unei secte din Egipt și din Etiopia. 2. Adj. Care aparține copților3 (1), care se referă la copți. ♦ (Substantivat, f.) Limbă derivată din vechea egipteană, folosită de copți3 (1) ca limbă de cult și vorbită până în sec. XVII. – Din fr. copte.

COPT3, -Ă, copți, -te, s. m. și f., adj. 1. Persoană care face parte din populația indigenă a Egiptului. ♦ Creștin care aparține unei secte din Egipt și din Etiopia. 2. Adj. Care aparține copților3 (1), care se referă la copți. ♦ (Substantivat, f.) Limbă derivată din vechea egipteană, folosită de copți3 (1) ca limbă de cult. – Din fr. copte.

copt1 (nume etnic) adj. m., s. m., pl. copți; adj. f., s. f. cóptă, pl. cópte

copt (nume de locuitor) s. m., adj. m., pl. copți; f. sg. cóptă, g.-d. art. cóptei, pl. cópte

COPT, -Ă adj., s. m. f. individ aparținând populației indigene din Egipt și din Etiopia după creștinare, care profesa monofizismul. ◊ (s. f.) limbă derivată din vechea egipteană folosită de copți ca limbă de cult și vorbită până în sec. XVII. (< fr. copte)

Copți m. pl. numele creștinilor din Egipt.


Definiții din dicționare specializate

Aceste definiții pot explica numai anumite înțelesuri ale cuvintelor.

CÓPTĂ s. f. (< fr. copte): fază a limbii egiptene vorbite, derivată din vechea egipteană, folosită de masele populare indigene ale Egiptului, începând cu secolul al III-lea e. n., după instaurarea creștinismului. C. a fost notată cu alfabet grecesc. Începând cu secolul al VII-lea e. n., a început concurența dintre ea și arabă, pierzând mereu teren în fața acesteia și folosindu-se doar ca limbă a cultului creștin până în secolul al XVII-lea, când devine limbă moartă.

COPT2, -Ă (‹ fr. {i}) s. m. și f., adj. 1. S. m. și f. (La pl.) Nume dat, după creștinare, populației indigene a Egiptului, care, neacceptînd dogma Conciliului de la Calcedon (451) de condamnare a monofizitismului, s-a separat de Biserica oficială formînd Biserica c., azi cea mai importantă comunitate creștină din interiorul lumii islamice, numărînd în prezent c. 4 mil. de membri. 2 Adj. Care aparține copților2 (1), care se referă la copți. ◊ Crucea c. = cruce adoptată și folosită în Biserica c., compusă din litera grecească T(tau) și o buclă așezată peste aceasta; reprezintă vechiul simbol hieroglific egiptean al vieții (ankh). ♦ (Substantivat, f.) Limbă din familia afro-asiatică, ramura egipteană, folosită de copți ca limbă de cult și vorbită pînă în sec. 17. Scrierea coptă a folosit alfabetul grec și unele semne (șapte) din demotică (scriere egipteană populară).

Intrare: coptă (persoană)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular coptă copta
plural copte coptele
genitiv-dativ singular copte coptei
plural copte coptelor
vocativ singular coptă, copto
plural coptelor
Intrare: copt (al copților)
copt (al copților) adjectiv
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular copt coptul coptă copta
plural copți copții copte coptele
genitiv-dativ singular copt coptului copte coptei
plural copți copților copte coptelor
vocativ singular
plural

copt (al copților)

  • 1. Care aparține copților, care se referă la copți.
    surse: DEX '09

etimologie:

copt (persoană) coptă

  • 1. (La plural) Populația indigenă a Egiptului, după creștinare; (și la singular) persoană care face parte din această populație.
    surse: DEX '09
    • 1.1. Creștin care aparține unei secte din Egipt și din Etiopia.
      surse: DEX '09
    • diferențiere Individ aparținând populației indigene din Egipt și din Etiopia după creștinare, care profesa monofizismul.
      surse: MDN '00

etimologie: