9 definiții pentru coprostază


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

coprostáză sf [At: DEX2 / Pl: ~ze/ E: fr coprostase] (Med) Coprostazie.

COPROSTÁZĂ, s. f. (Med.) Coprostazie. – Din fr. coprostase.

COPROSTÁZĂ, s. f. (Med.) Coprostazie. – Din fr. coprostase.

COPROSTÁZĂ s.f. Coprostazie. [< fr. coprostase].

COPROSTÁZĂ s. f. coprostazie. (< fr. coprostase)


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

!coprostáză (co-pros-ta-/-pro-sta-) s. f., g.-d. art. coprostázei

coprostáză s. f. (sil. -pro-; mf. -sta-), g.-d. art. coprostázei


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

COPROSTÁZĂ s. v. coprostazie.

COPROSTA s. (MED.) coprostazie.


Dicționare specializate

Aceste definiții explică de obicei numai înțelesuri specializate ale cuvintelor.

COPRO- „fecale, bălegar, excremente”. ◊ gr. kopros „bălegar, excremente” > fr. copro-, it. id., engl. id., germ. kopro- > rom. copro-.~crazie (v. -crazie), s. f., nereținerea materiilor fecale; ~cultură (v. -cultură), s. f., însămînțarea materiilor fecale recente, pe un mediu de cultură, în scopul identificării unor microbi patogeni; ~fag (v. -fag), adj., s. m., (insectă) care se hrănește cu excremente; ~fagie (v. -fagie), s. f., ingerare de materii fecale, întîlnită la unii bolnavi mintali; sin. scatofagie; ~fazie (v. -fazie), s. f., coprolalie*; ~femie (v. -femie), s. f., vorbire obscenă; ~fil (v. -fil1), adj., care crește sau care trăiește pe bălegar sau pe materii fecale; ~filie (v. -filie1), s. f., stare patologică în care bolnavul se complace în murdăria de excremente; ~fite (v. -fit), s. f. pl., plante saprofite care trăiesc pe excremente; ~fobie (v. -fobie), s. f., teamă morbidă de materii fecale; ~lalie (v. -lalie), s. f., tendință morbidă de a folosi cuvinte și expresii obscene; sin. coprofazie; ~lalomanie (v. lalo-, v. -manie), s. f., obsesie patologică de a folosi un limbaj obscen, scatologic; ~lit (v. -lit1), s. n., 1. Concrețiune formată din materiile fecale întărite. 2. Excrement fosil; ~logie (v. -logie1), s. f., studiu biologic al materiilor fecale; ~manie (v. -manie), s. f., impuls morbid de a se murdări cu excremente; ~scleroză (v. -scleroză), s. f., întărire excesivă a excrementelor în intestin; ~scopie (v. -scopie), s. f., examen microscopic al fecalelor; ~stază (v. -stază), s. f., coprostazie*; ~stazie (v. -stazie), s. f., acumulare în intestin de materii fecale; sin. coprostază; ~zoare (v. -zoar), s. n. pl., protozoare care trăiesc în medii bogate în materii organice în descompunere; ~zoic (v. -zoic), adj., care crește pe materii fecale.

Intrare: coprostază
  • silabație: co-pros-ta-ză, co-pro-sta-ză
substantiv feminin (F1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • coprosta
  • coprostaza
plural
genitiv-dativ singular
  • coprostaze
  • coprostazei
plural
vocativ singular
plural

coprostază

etimologie: