opțiuni

7 definiții pentru coproprietară


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

COPROPRIETÁR, -Ă, coproprietari, -e, s. m. și f. Persoană care deține o proprietate în comun cu altcineva. [Pr.: -pri-e-] – Din fr. copropriétaire.

COPROPRIETÁR, -Ă s.m. și f. Proprietar al unui lucru etc. în comun cu altcineva. [Cf. fr. copropriétaire].

COPROPRIETÁR, -Ă s. m. f. proprietar al unui lucru etc. împreună cu altcineva. (< fr. copropriétaire)

*coproprietár, -ă s. Care posedă o proprietate împreună cu altu.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

coproprietáră (co-pro-pri-e-) s. f., g.-d. art. coproprietárei; pl. coproprietáre

coproprietáră s. f. (sil. -pro-) → proprietară

coproprietar.

Intrare: coproprietară
coproprietară substantiv feminin
  • silabație: co-pro-pri-e-ta-ră
substantiv feminin (F1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • coproprietară
  • coproprietara
plural
  • coproprietare
  • coproprietarele
genitiv-dativ singular
  • coproprietare
  • coproprietarei
plural
  • coproprietare
  • coproprietarelor
vocativ singular —
plural —

coproprietar, -ă coproprietară

  • 1. Persoană care deține o proprietate în comun cu altcineva.
    surse: DEX '09 DLRLC DN sinonime: composesor un exemplu
    exemple
    • Coproprietarii casei.
      surse: DLRLC

etimologie: