coprologie sf [At: DN³ / Pl: ~ii / E: fr coprologie] Studiu al materiilor fecale în scopul examinării digestiei, depistării viermilor intestinali și determinării componenților chimici și bacterieni.

COPROLOGIE s.f. (Med.) Studiul biologic al fecalelor. [< fr. coprologie, cf. gr. kopros – excrement, logos – studiu].

COPROLOGIE s. f. 1. studiu chimic și bacteriologic al materiilor fecale. 2. scatologie (1). (< fr. coprologie)

COPROLOGIE f. Studiu biologic al materialelor fecale, în vederea examinării digestiei și a determinării componenților chimici și bacterieni. /<fr. coprologie

coprologie (desp. co-pro-) s. f., art. coprologia, g.-d. coprologii, art. coprologiei

coprologie (co-pro-) s. f., art. coprologia, g.-d. coprologii, art. coprologiei

coprologie s. f. (sil. -pro-), art. coprologia, g.-d. coprologii, art. coprologiei

COPRO- „fecale, bălegar, excremente”. ◊ gr. kopros „bălegar, excremente” > fr. copro-, it. id., engl. id., germ. kopro- > rom. copro-. □ ~crazie (v. -crazie), s. f., nereținerea materiilor fecale; ~cultură (v. -cultură), s. f., însămînțarea materiilor fecale recente, pe un mediu de cultură, în scopul identificării unor microbi patogeni; ~fag (v. -fag), adj., s. m., (insectă) care se hrănește cu excremente; ~fagie (v. -fagie), s. f., ingerare de materii fecale, întîlnită la unii bolnavi mintali; sin. scatofagie; ~fazie (v. -fazie), s. f., coprolalie*; ~femie (v. -femie), s. f., vorbire obscenă; ~fil (v. -fil₁), adj., care crește sau care trăiește pe bălegar sau pe materii fecale; ~filie (v. -filie₁), s. f., stare patologică în care bolnavul se complace în murdăria de excremente; ~fite (v. -fit), s. f. pl., plante saprofite care trăiesc pe excremente; ~fobie (v. -fobie), s. f., teamă morbidă de materii fecale; ~lalie (v. -lalie), s. f., tendință morbidă de a folosi cuvinte și expresii obscene; sin. coprofazie; ~lalomanie (v. lalo-, v. -manie), s. f., obsesie patologică de a folosi un limbaj obscen, scatologic; ~lit (v. -lit₁), s. n., 1. Concrețiune formată din materiile fecale întărite. 2. Excrement fosil; ~logie (v. -logie₁), s. f., studiu biologic al materiilor fecale; ~manie (v. -manie), s. f., impuls morbid de a se murdări cu excremente; ~scleroză (v. -scleroză), s. f., întărire excesivă a excrementelor în intestin; ~scopie (v. -scopie), s. f., examen microscopic al fecalelor; ~stază (v. -stază), s. f., coprostazie*; ~stazie (v. -stazie), s. f., acumulare în intestin de materii fecale; sin. coprostază; ~zoare (v. -zoar), s. n. pl., protozoare care trăiesc în medii bogate în materii organice în descompunere; ~zoic (v. -zoic), adj., care crește pe materii fecale.