8 definiții pentru coprologie


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

coprologie sf [At: DN3 / Pl: ~ii / E: fr coprologie] Studiu al materiilor fecale în scopul examinării digestiei, depistării viermilor intestinali și determinării componenților chimici și bacterieni.

COPROLOGÍE s. f. Studiul materiilor fecale în scopul examinării digestiei, depistării viermilor intestinali și determinării componenților chimici și bacterieni. – Din fr. coprologie.

COPROLOGÍE s. f. Studiul materiilor fecale în scopul examinării digestiei, depistării viermilor intestinali și determinării componenților chimici și bacterieni. – Din fr. coprologie.

COPROLOGÍE s.f. (Med.) Studiul biologic al fecalelor. [< fr. coprologie, cf. gr. kopros – excrement, logos – studiu].

COPROLOGÍE s. f. 1. studiu chimic și bacteriologic al materiilor fecale. 2. scatologie (1). (< fr. coprologie)

COPROLOGÍE f. Studiu biologic al materialelor fecale, în vederea examinării digestiei și a determinării componenților chimici și bacterieni. /<fr. coprologie


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

coprologíe (co-pro-) s. f., art. coprología, g.-d. coprologíi, art. coprologíei

coprologíe s. f. (sil. -pro-), art. coprología, g.-d. coprologíi, art. coprologíei


Dicționare specializate

Aceste definiții explică de obicei numai înțelesuri specializate ale cuvintelor.

COPRO- „fecale, bălegar, excremente”. ◊ gr. kopros „bălegar, excremente” > fr. copro-, it. id., engl. id., germ. kopro- > rom. copro-.~crazie (v. -crazie), s. f., nereținerea materiilor fecale; ~cultură (v. -cultură), s. f., însămînțarea materiilor fecale recente, pe un mediu de cultură, în scopul identificării unor microbi patogeni; ~fag (v. -fag), adj., s. m., (insectă) care se hrănește cu excremente; ~fagie (v. -fagie), s. f., ingerare de materii fecale, întîlnită la unii bolnavi mintali; sin. scatofagie; ~fazie (v. -fazie), s. f., coprolalie*; ~femie (v. -femie), s. f., vorbire obscenă; ~fil (v. -fil1), adj., care crește sau care trăiește pe bălegar sau pe materii fecale; ~filie (v. -filie1), s. f., stare patologică în care bolnavul se complace în murdăria de excremente; ~fite (v. -fit), s. f. pl., plante saprofite care trăiesc pe excremente; ~fobie (v. -fobie), s. f., teamă morbidă de materii fecale; ~lalie (v. -lalie), s. f., tendință morbidă de a folosi cuvinte și expresii obscene; sin. coprofazie; ~lalomanie (v. lalo-, v. -manie), s. f., obsesie patologică de a folosi un limbaj obscen, scatologic; ~lit (v. -lit1), s. n., 1. Concrețiune formată din materiile fecale întărite. 2. Excrement fosil; ~logie (v. -logie1), s. f., studiu biologic al materiilor fecale; ~manie (v. -manie), s. f., impuls morbid de a se murdări cu excremente; ~scleroză (v. -scleroză), s. f., întărire excesivă a excrementelor în intestin; ~scopie (v. -scopie), s. f., examen microscopic al fecalelor; ~stază (v. -stază), s. f., coprostazie*; ~stazie (v. -stazie), s. f., acumulare în intestin de materii fecale; sin. coprostază; ~zoare (v. -zoar), s. n. pl., protozoare care trăiesc în medii bogate în materii organice în descompunere; ~zoic (v. -zoic), adj., care crește pe materii fecale.

Intrare: coprologie
  • silabație: co-pro-
substantiv feminin (F134)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • coprologie
  • coprologia
plural
genitiv-dativ singular
  • coprologii
  • coprologiei
plural
vocativ singular
plural

coprologie

  • 1. Studiul materiilor fecale în scopul examinării digestiei, depistării viermilor intestinali și determinării componenților chimici și bacterieni.
    surse: MDA2 DEX '09 DEX '98 DN

etimologie: