8 definiții pentru coprocultură
Explicative DEX
COPROCULTURĂ, coproculturi, s. f. Cultivare și identificare pe medii speciale de cultură a germenilor prezenți în materiile fecale. – Din fr. coproculture.
COPROCULTURĂ, coproculturi, s. f. Cultivare și identificare pe medii speciale de cultură a germenilor prezenți în materiile fecale. – Din fr. coproculture.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de IoanSoleriu
- acțiuni
coprocultură sf [At: DN3 / Pl: ~ri / E: fr coproculture] Cultivare și identificare pe medii speciale de cultură a germenilor prezenți în materiile fecale.
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
COPROCULTURĂ s.f. (Med.) Însămînțare a materiilor fecale pe un mediu de cultură pentru identificarea anumitor microbi patogeni. [< fr. coproculture, cf. gr. kopros – excrement, lat. cultura – cultură].
- sursa: DN (1986)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
COPROCULTURĂ s. f. însămânțare a materiilor fecale pe un mediu de cultură în scopul identificării anumitor microbi patogeni. (< fr. coproculture)
- sursa: MDN '00 (2000)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
Ortografice DOOM
coprocultură (desp. co-pro-) s. f., g.-d. art. coproculturii; pl. coproculturi
- sursa: DOOM 3 (2021)
- adăugată de gall
- acțiuni
coprocultură (co-pro-) s. f., g.-d. art. coproculturii; pl. coproculturi
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
coprocultură s. f. (sil. -pro-) → cultură
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
Jargon
COPRO- „fecale, bălegar, excremente”. ◊ gr. kopros „bălegar, excremente” > fr. copro-, it. id., engl. id., germ. kopro- > rom. copro-. □ ~crazie (v. -crazie), s. f., nereținerea materiilor fecale; ~cultură (v. -cultură), s. f., însămînțarea materiilor fecale recente, pe un mediu de cultură, în scopul identificării unor microbi patogeni; ~fag (v. -fag), adj., s. m., (insectă) care se hrănește cu excremente; ~fagie (v. -fagie), s. f., ingerare de materii fecale, întîlnită la unii bolnavi mintali; sin. scatofagie; ~fazie (v. -fazie), s. f., coprolalie*; ~femie (v. -femie), s. f., vorbire obscenă; ~fil (v. -fil1), adj., care crește sau care trăiește pe bălegar sau pe materii fecale; ~filie (v. -filie1), s. f., stare patologică în care bolnavul se complace în murdăria de excremente; ~fite (v. -fit), s. f. pl., plante saprofite care trăiesc pe excremente; ~fobie (v. -fobie), s. f., teamă morbidă de materii fecale; ~lalie (v. -lalie), s. f., tendință morbidă de a folosi cuvinte și expresii obscene; sin. coprofazie; ~lalomanie (v. lalo-, v. -manie), s. f., obsesie patologică de a folosi un limbaj obscen, scatologic; ~lit (v. -lit1), s. n., 1. Concrețiune formată din materiile fecale întărite. 2. Excrement fosil; ~logie (v. -logie1), s. f., studiu biologic al materiilor fecale; ~manie (v. -manie), s. f., impuls morbid de a se murdări cu excremente; ~scleroză (v. -scleroză), s. f., întărire excesivă a excrementelor în intestin; ~scopie (v. -scopie), s. f., examen microscopic al fecalelor; ~stază (v. -stază), s. f., coprostazie*; ~stazie (v. -stazie), s. f., acumulare în intestin de materii fecale; sin. coprostază; ~zoare (v. -zoar), s. n. pl., protozoare care trăiesc în medii bogate în materii organice în descompunere; ~zoic (v. -zoic), adj., care crește pe materii fecale.
- sursa: DETS (1987)
- adăugată de Ladislau Strifler
- acțiuni
- silabație: co-pro-
substantiv feminin (F43) Surse flexiune: DOOM 3 | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
vocativ | singular | — | |
plural | — |
coprocultură, coproculturisubstantiv feminin
- 1. Cultivare și identificare pe medii speciale de cultură a germenilor prezenți în materiile fecale. DEX '09 MDA2 DEX '98 DN MDN '00 DETS
etimologie:
- coproculture DEX '09 MDA2 DEX '98 DN MDN '00