opțiuni
  • info

6 definiții pentru copolimer

Explicative DEX

COPOLIMER, copolimeri, s. m. (Chim.) Polimer mixt, rezultat din unirea moleculelor a doi compuși diferiți. – Din fr. copolymère.

COPOLIMER, copolimeri, s. m. (Chim.) Polimer mixt, rezultat din unirea moleculelor a doi compuși diferiți. – Din fr. copolymère.

copolimer sm [At: DN3 / Pl: ~i / E: fr copolymère] (Chm) Polimer mixt, rezultat din unirea moleculelor a doi compuși diferiți.

COPOLIMER s.m. Polimer mixt, rezultat din unirea moleculelor a doi compuși diferiți. [< fr. copolymère].

COPOLIMER s. m. produs macromolecular din unirea moleculelor a doi compuși diferiți. (< fr. copolymère)

copolimer s. m. (chim.) Polimer mixt rezultat din unirea moleculelor a doi componenți diferiți ◊ „În Uniunea Sovietică s-a realizat un nou produs care constituie un concurent pentru aliajul de metal: copolimerul cu compoziție «AT».” I.B. 28 II 63 p. 3 (din fr. copolymère, engl. copolymer, rus. kopolimer; PR 1960; DC, DTP; DN3, DEX-S)

Ortografice DOOM

copolimer s. m., pl. copolimeri

Intrare: copolimer
substantiv masculin (M1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • copolimer
  • copolimerul
  • copolimeru‑
plural
  • copolimeri
  • copolimerii
genitiv-dativ singular
  • copolimer
  • copolimerului
plural
  • copolimeri
  • copolimerilor
vocativ singular —
plural —
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

copolimer, copolimerisubstantiv masculin

  • 1. chimie Polimer mixt, rezultat din unirea moleculelor a doi compuși diferiți. DEX '09 MDA2 DEX '98 DN DCR2
    • format_quote În Uniunea Sovietică s-a realizat un nou produs care constituie un concurent pentru aliajul de metal: copolimerul cu compoziție «AT». I.B. 28 II 63 p. 3. DCR2
etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.