6 definiții pentru copolimer


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

copolimér sm [At: DN3 / Pl: ~i / E: fr copolymère] (Chm) Polimer mixt, rezultat din unirea moleculelor a doi compuși diferiți.

COPOLIMÉR, copolimeri, s. m. (Chim.) Polimer mixt, rezultat din unirea moleculelor a doi compuși diferiți. – Din fr. copolymère.

COPOLIMÉR, copolimeri, s. m. (Chim.) Polimer mixt, rezultat din unirea moleculelor a doi compuși diferiți. – Din fr. copolymère.

COPOLIMÉR s.m. Polimer mixt, rezultat din unirea moleculelor a doi compuși diferiți. [< fr. copolymère].

COPOLIMÉR s. m. produs macromolecular din unirea moleculelor a doi compuși diferiți. (< fr. copolymère)

copolimér s. m. (chim.) Polimer mixt rezultat din unirea moleculelor a doi componenți diferiți ◊ „În Uniunea Sovietică s-a realizat un nou produs care constituie un concurent pentru aliajul de metal: copolimerul cu compoziție «AT».” I.B. 28 II 63 p. 3 (din fr. copolymère, engl. copolymer, rus. kopolimer; PR 1960; DC, DTP; DN3, DEX-S)


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

copolimér s. m., pl. copoliméri

Intrare: copolimer
substantiv masculin (M1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • copolimer
  • copolimerul
  • copolimeru‑
plural
  • copolimeri
  • copolimerii
genitiv-dativ singular
  • copolimer
  • copolimerului
plural
  • copolimeri
  • copolimerilor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

copolimer

  • 1. chimie Polimer mixt, rezultat din unirea moleculelor a doi compuși diferiți.
    surse: MDA2 DEX '09 DEX '98 DN

etimologie: