copolimer s. m. (chim.) Polimer mixt rezultat din unirea moleculelor a doi componenți diferiți ◊ „În Uniunea Sovietică s-a realizat un nou produs care constituie un concurent pentru aliajul de metal: copolimerul cu compoziție «AT».” I.B. 28 II 63 p. 3 (din fr. copolymère, engl. copolymer, rus. kopolimer; PR 1960; DC, DTP; DN3, DEX-S)