14 definiții pentru copios


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

copios, ~oa a [At: I. IONESCU, D. 197 / P: ~pi-os / Pl: ~oși, ~oase / E: fr copieux, lat copiosus] 1 Îmbelșugat. 2 Îndestulat.

COPIÓS, -OÁSĂ, copioși, -oase, adj. Îmbelșugat, bogat, abundent; îndestulat. [Pr.: -pi-os] – Din fr. copieux, lat. copiosus.

COPIÓS, -OÁSĂ, copioși, -oase, adj. Îmbelșugat, bogat, abundent; îndestulat. [Pr.: -pi-os] – Din fr. copieux, lat. copiosus.

COPIÓS, -OÁSĂ, copioși, -oase, adj. Îmbelșugat, bogat, abundent; îndestulat. Suprimase cafeaua cu lapte, chiflele cu unt, dejunul copios. C. PETRESCU, C. V. 142. – Pronunțat: -pi-os.

COPIÓS, -OÁSĂ adj. Bogat, abundent, îmbelșugat; îndestulat. [Pron. -pi-os. / < lat. copiosus, cf. fr. copieux].

COPIÓS, -OÁSĂ adj. bogat, abundent; îndestulat. (< fr. copieux, lat. copiosus)

COPIÓS ~oásă (~óși, ~oáse) Care abundă; în cantitate mare; abundent; îmbelșugat; bogat. Masă ~oasă. [Sil. -pi-os] /<fr. copieux, lat. copiosus

copios a. și adv. prea îmbelșugat: ospăț copios.

*copiós, -oásă adj. (lat. copiosus, d. copia, abundanță). Abundant, bogat: prînz copios.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

copiós (-pi-os) adj. m., pl. copióși; f. copioásă, pl. copioáse

copiós adj. m. (sil. -pi-os), pl. copióși; f. sg. copioásă, pl. copioáse


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

COPIOS adj. abundent, bogat, îmbelșugat, îndestulat, (fig.) princiar. (O masă ~.)

Intrare: copios
copios adjectiv
  • silabație: co-pi-os
adjectiv (A51)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • copios
  • copiosul
  • copiosu‑
  • copioa
  • copioasa
plural
  • copioși
  • copioșii
  • copioase
  • copioasele
genitiv-dativ singular
  • copios
  • copiosului
  • copioase
  • copioasei
plural
  • copioși
  • copioșilor
  • copioase
  • copioaselor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

copios

etimologie: