10 definiții pentru copier


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

copiér sn [At: DA / V: ~iár / P: ~pi-er / Pl: ~e / E: ger Kopier(buch)] (Com; șîs registru-~) Registru în care se copiază unele operații contabile.

COPIÉR, copiere, s. n. Registru în care se copiază (unele operații contabile). [Pr.: -pi-er] – Din germ. Kopier[buch].

COPIÉR, copiere, s. n. Registru în care se copiază (unele operații contabile). [Pr.: -pi-er] – Din germ. Kopier[buch].

COPIÉR2 s.n. (Tehn.) Element de urmărire prin contact al modelului de frezare în timpul prelucrării. [Pron. -pi-er. / < copia].

COPIÉR1 s.n. Registru cu foi subțiri în care se copiază diferite scrisori, acte etc. ◊ Creion copier = creion chimic. [Pron. -pi-er. / < germ. Kopier(buch)].

COPIÉR s. n. registru cu foi subțiri în care se copiază diferite scrisori, acte etc. ♦ creion ~ = creion chimic. (< germ. Kopier/buch)

COPIÉR ~e n. rar Condică în care sunt înregistrate copiile unor documente importante. [Sil. -pi-er] /<germ. Kopier[buch]

*copiér n., pl. e (d. copie). Registru care conține copiile.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

copiér (-pi-er) s. n., pl. copiére

copiér s. n. (sil. -pi-er), pl. copiére

Intrare: copier
  • silabație: co-pi-er
substantiv neutru (N1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • copier
  • copierul
  • copieru‑
plural
  • copiere
  • copierele
genitiv-dativ singular
  • copier
  • copierului
plural
  • copiere
  • copierelor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

copier

  • 1. (în) sintagmă (Registru copier) = registru în care se copiază (unele operații contabile).
    surse: MDA2 DEX '09 DEX '98 DN
    • 1.1. Creion copier = creion chimic.
      surse: DN

etimologie: