8 definiții pentru copertină

copertínă sf [At: DN3 / Pl: ~ne / E: it copertina] 1 Copertă (1). 2 (Pex) Acoperitoare. 3 (Con) Element de construcție cu suprafață plană, care acoperă de obicei intrarea într-o clădire.

COPERTÍNĂ, copertine, s. f. Element de construcție cu suprafață plană, executat deasupra unei intrări sau a unor ferestre, în vederea protejării împotriva intemperiilor. – Din it. copertina.

COPERTÍNĂ, copertine, s. f. Element de construcție cu suprafață plană, care acoperă de obicei intrarea într-o clădire. – Din it. copertina.

copertínă s. f., g.-d. art. copertínei; pl. copertíne

copertínă s. f., g.-d. art. copertínei; pl. copertíne

COPERTÍNĂ s.f. 1. Copertă (de carte, de caiet); (p. ext.) acoperitoare. 2. (Constr.) Element de construcție cu suprafață plană, care acoperă de obicei o ieșire. [< it. copertina].

COPERTÍNĂ s. f. element de construcție cu suprafață plană, care acoperă de obicei o ieșire. (< it. copertina)


Definiții din dicționare specializate

Aceste definiții pot explica numai anumite înțelesuri ale cuvintelor.

copertínă s.f. (constr.) Element de construcție care acoperă de obicei o ieșire ◊ „Plafonul holului și al foaierelor este realizat cu nervuri modelate după un desen structural și decorativ, care se continuă în exterior cu console ce susțin copertina-streașină.” Cont. 9 VII 71 p. 4. ◊ „La urma urmei, ce mare lucru au de făcut: de schimbat tabla de pe o copertină de la etajul unu [...] de reparat un jgheab, două și cu asta – basta.” Sc. 25 XII 79 p. 2. ◊ „Întâmplarea a făcut ca tocmai când cei cinci muncitori terminaseră munca, copertina rampei să cedeze sub greutatea zăpezii și să se rupă [...]” R.l. 24 I 85 p. 5 (din it. copertina; DLI; DEX, DN3)

Intrare: copertină
copertină substantiv feminin
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular coperti copertina
plural copertine copertinele
genitiv-dativ singular copertine copertinei
plural copertine copertinelor
vocativ singular
plural