11 definiții pentru copârșeu

copârșéu sn vz copârșău

COPÂRȘÉU, copârșeie, s. n. (Reg.) Sicriu. – Din magh. koporsó.

COPÂRȘÉU, copârșeie, s. n. (Reg.) Sicriu. – Din magh. koporsó.

copârșéu (reg.) s. n., art. copârșéul; pl. copârșéie

copârșéu s. n., art. copârșéul; pl. copârșéie

COPÂRȘÉU s. v. coșciug, sicriu.

copârșéu (-ée), s. n. – Coșciug, sicriu. Mag. koporsó (Cihac, II, 493; Gáldi, Dict., 120). În Trans.

copârșắu sn [At: ANON. CAR. / V: ~păr~, ~șéu, ~părșéu, ~șíu, ~pri~, ~pâș~, ~șáuă / Pl: ~șée și ~șáe, ~șáie, ~șéie, ~șáuă / E: mg koporso] (Trs; mgm) 1 Sicriu. 2 (Îe) Fi-ți-ar puica peste ~ Vedea-te-aș mort!


Definiții din dicționare specializate

Aceste definiții pot explica numai anumite înțelesuri ale cuvintelor.

copârșéu, copârșee, s.n. – (reg.) Sicriu; sălaș, coștiug (ALRRM, 1969: 242): „Din locuț de copârșeu / Puneți scoarță de durdzău” (Papahagi, 1925: 102-103). – Din magh. koporsó „sicriu” (Cihac, Galdi, cf. DER; DEX, MDA).

copârșéu, copârșee, s.n. – Sicriu; sălaș, coștiug (ALR 1969: 242): „Din locuț de copârșeu / Puneți scoarță de durdzău” (Papahagi 1925: 102-103). – Din magh. koporsó.

copîrșéu s. v. COȘCIUG. SICRIU.

Intrare: copârșeu
copârșeu substantiv neutru
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular copârșeu copârșeul
plural copârșeie copârșeiele
genitiv-dativ singular copârșeu copârșeului
plural copârșeie copârșeielor
vocativ singular
plural