2 intrări

28 de definiții (cel mult 20 afișate)

arată toate definițiile


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

coordonat, ~ă [At: EMINESCU, N. 45 / V: ~din~ / Pl: ~ați, ~e / E: coordona] 1 a Pus de acord cu alte părți Si: armonizat. 2 a (D. mai multe noțiuni) Care sunt în raport de egalitate unele față de altele. 3-4 sf, a (Lin; șîs propoziție ~ă) (Propoziție) care se află în raport de coordonare cu alta. 5-6 sf, a (Mat; șîs axe ~e) (Drepte) perpendiculare. 7-8 sf, a (Gmt; șîs linii ~e) (Linii) care formează un sistem ce permite aflarea poziției unui punct pe o linie, plan sau în spațiu. 9-10 sf, a (Log; șîs noțiuni ~e) (Noțiuni) care se află pe același plan, fiind subordonate unui gen comun. 11 sf (Mat) Fiecare dintre elementele (numere, distanțe, unghiuri etc.) care caracterizează poziția unui punct în raport cu un sistem de referință. 12 sf (Ggf; lpl) Sistem de cercuri imaginare (meridiane și paralele) trasate pe suprafața globului pământesc, cu ajutorul cărora se determină poziția unui punct pe glob. 13 sf (Ast) Sistem de numere prin care se determină poziția unui astru. 14 sf (Ast; lpl; îs) ~e ecliptice Latitudinea și longitudinea aștrilor pe bolta cerească. 15 sf (Fig) Dată.

COORDONÁT, -Ă, coordonați, -te, adj., s. f. I. Adj. 1. Pus de acord (cu celelalte părți sau în toate părțile sale); armonizat. 2. (Lingv.; în sintagma) Propoziție coordonată (și substantivat, f.) = propoziție care stă în raport de coordonare cu alta. II. S. f. 1. (Mat.) Fiecare dintre elementele (numere, distanțe, unghiuri etc.) care caracterizează poziția unui punct în raport cu un sistem de referință. 2. (Geogr.) Sistem de cercuri imaginare (meridiane și paralele) trasate pe suprafața globului pământesc, cu ajutorul cărora se determină poziția unui punct de pe glob. 3. (Astron.) Sistem de numere care pot fi concretizate prin linii și care servesc la determinarea poziției unui astru. ♦ (La pl.; în sintagma) Coordonate ecliptice = latitudinea și longitudinea aștrilor pe sfera cerească, raportate la ecliptică. 4. (Fig.) Dată (II). Coordonatele planului de muncă.V. coordona.

COORDONÁT, -Ă, coordonați, -te, adj., s. f. I. Adj. 1. Pus de acord (cu celelalte părți sau în toate părțile sale); armonizat, orânduit. 2. (Lingv.; în sintagma) Propoziție coordonată (și substantivat, f.) = propoziție care stă în raport de coordonare cu alta. II. S. f. 1. (Mat.) Fiecare dintre elementele (numere, distanțe, unghiuri etc.) care caracterizează poziția unui punct în raport cu un sistem de referință. 2. (Geogr.) Sistem de cercuri imaginare (meridiane și paralele) trasate pe suprafața globului pământesc, cu ajutorul cărora se determină poziția unui punct de pe glob. 3. (Astron.) Sistem de numere care pot fi concretizate prin linii și care servesc la determinarea poziției unui astru. ♦ (La pl.; în sintagma) Coordonate ecliptice = latitudinea și longitudinea aștrilor pe sfera cerească, raportate la ecliptică. 4. (Fig.) Dată (II). Coordonatele planului de muncă.V. coordona.

COORDONÁT, -Ă, coordonați, -te, adj. 1. Pus de acord, armonizat, orînduit, legat prin coordonare, df (Adverbial) Taior Vladimirescu s-a înțeles cu Alexandru Ipsilanti ca acțiunea ambelor mișcări să se. desfășoare coordonat. IST. R.P.R. 293. 2. (În expr.) Propoziție coordonată (și substantivat, f.) = propoziție care este în raport de coordonare cu alta.

COORDONÁT, -Ă adj. Pus de acord; în raport de coordonare. ◊ Propoziție coordonată (și s.f.) = propoziție (principală sau secundară) care stă pe același plan cu alta, fără a depinde de ea din punct de vedere gramatical. [Var. coordinat, -ă adj. / cf. fr. coordonné, it. coordinato].

COORDONÁT, -Ă I. adj. pus de acord. ♦ propoziție ~ă (și s. f.) = propoziție care se află în raport de coordonare cu alta. II. s. f. 1. (mat.) fiecare dintre numerele care precizează poziția unui punct față de un sistem de referință dat. 2. (pl.) sistem de cercuri imaginare (meridiane și paralele) prin care se determină poziția unui punct de pe glob. ♦ ~e astronomice = sistem de linii care permit determinarea poziției aștrilor pe bolta cerească. 3. (fig.) direcție, reper; situație; cadru. (< fr. coordonné)

coordona vt [At: GHEREA, ST. CR. II, 51 / V: (înv) ~diná / Pzi: ~néz / E: fr coordonner] 1 A pune de acord părțile unui tot. 2 A îndruma unitar mai multe acțiuni cu același scop.

COORDONÁ, coordonez, vb. I. Tranz. A pune de acord părțile unui tot, a îndruma în sens unitar o serie de activități desfășurate în vederea aceluiași scop. – Din fr. coordonner.

COORDONÁ, coordonez, vb. I. Tranz. A pune de acord părțile unui tot, a îndruma în sens unitar o serie de activități desfășurate în vederea aceluiași scop. [Pr.: co-or-] – Din fr. coordonner.

COORDONÁ, coordonez, vb. I. Tranz. A pune de acord părțile unui tot, a îndruma în sens unitar o serie de activități desfășurate în vederea aceluiași scop. Creșterea continuă a schimbului de mărfuri între țările lagărului democratic, trecerea la acorduri economice de lungă durată, noile forme de colaborare economică între țările acestui lagăr, putința de a coordona planurile lor și îndeosebi uriașul ajutor acordat de Uniunea Sovietică tuturor celorlalte țări ale lagărului democratic, toate acestea joacă un rol de însemnătate deosebită în dezvoltarea economică a țărilor democratice. GHEORGHIU-DEJ, C. XIX 16.

COORDONÁTĂ, coordonate, s. f. 1. (Geom.) Fiecare dintre cele trei numere care fixează poziția unui punct în spațiu, în raport cu un sistem de reper. Coordonate rectilinii. 2. (Geogr.) Sistem de cercuri imaginare (meridiane și paralele) trasate pe suprafața globului pămîntesc, prin cei doi poli sau paralel cu ecuatorul, cu ajutorul cărora se determină poziția pe glob a unui punct (și anume latitudinea și longitudinea). 3. (Astron.) Sistem de numere care pot fi concretizate prin linii și care servesc la determinarea poziției unui astru față de o suprafață, o linie sau un punct oarecare. Aici sînt coordonatele orizontale; azimutul și distanța zenitală. SEBASTIAN, T. 292.

COORDONÁ vb. I. tr. A pune de acord, a aranja părțile unui tot potrivit anumitor relații sau unui anumit scop. [Pron. co-or-, p.i. -nez, var. coordina vb. I. / < fr. coordonner, cf. it. coordinare].

COORDONÁTĂ s.f. 1. (Mat.) Fiecare dintre numerele care precizează poziția unui punct față de un sistem de referință dat. ♦ (Fig.) Direcție; cadru. 2. (La pl.) Sistem de linii imaginare prin care se determină poziția unui punct de pe glob. 3. Sistem de determinare a poziției aștrilor prin raportare la diferite sisteme de referință. [Var. coordinată s.f. / cf. fr. coordonnée, it. coordinata].

COORDONÁ vb. tr. a pune de acord părțile unui tot; a îndruma în sens unitar o serie de activități. (< fr. coordonner)

coordonátă s. f. Reper, situație ◊ „Documentul prevede, între altele, vizite reciproce de scriitori, traducători, redactori, pentru cunoașterea coordonatelor actuale ale vieții social-culturale românești și bulgare.” Sc. 14 II 77 p. 5. ◊ „Bacău: coordonate edilitare moderne.” R.l. 19 I 78 p. 1. ◊ „Pe coordonatele noii revoluții agrare.” Pr. R.TV 29 VIII 83 (cf. fr. coordonnée; V. Guțu Romalo C.G. 175176 – citate din 1969; DN, DEX, DN3 – alte sensuri, DEX-S)

A COORDONÁ ~éz tranz. 1) (persoane) A pune de acord în vederea obținerii unui ansamblu coerent. 2) (activități, acțiuni) A orienta pentru a obține rezultatul scontat. [Sil. co-or-] /<fr. coordoner

COORDONÁTĂ ~e f. 1) mat. Fiecare dintre numerele care precizează poziția unui punct față de un sistem de referință dat. 2): ~e geografice mărimi care determină poziția unui punct pe suprafața Pământului (latitudinea, longitudinea și înălțimea în raport cu nivelul mării). 3): ~e astronomice numere cu ajutorul cărora se determină poziția unui astru. [Sil. co-or-] /<fr. coordonnée

coordonà v. a pune în ordine, a dispune după anumite raporturi.

coordonată f. 1. Gram. care corespunde una alteia: propozițiune coordonată; 2. pl. Geom. distanțe cari determină pozîțiunea unui punct pe un plan, pe o suprafață sau în spațiu.

*coordón și -éz, a v. tr. (co- și ordonez; fr. coordonner). Combin, unesc în ordine, așez în ordine. Gram. Unesc pintr’o conjuncțiune coordinativă.

arată toate definițiile

Intrare: coordonat
coordonat adjectiv
adjectiv (A2)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • coordonat
  • coordonatul
  • coordonatu‑
  • coordona
  • coordonata
plural
  • coordonați
  • coordonații
  • coordonate
  • coordonatele
genitiv-dativ singular
  • coordonat
  • coordonatului
  • coordonate
  • coordonatei
plural
  • coordonați
  • coordonaților
  • coordonate
  • coordonatelor
vocativ singular
plural
Intrare: coordona
  • silabație: co-or-
verb (VT201)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • coordona
  • coordonare
  • coordonat
  • coordonatu‑
  • coordonând
  • coordonându‑
singular plural
  • coordonea
  • coordonați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • coordonez
(să)
  • coordonez
  • coordonam
  • coordonai
  • coordonasem
a II-a (tu)
  • coordonezi
(să)
  • coordonezi
  • coordonai
  • coordonași
  • coordonaseși
a III-a (el, ea)
  • coordonea
(să)
  • coordoneze
  • coordona
  • coordonă
  • coordonase
plural I (noi)
  • coordonăm
(să)
  • coordonăm
  • coordonam
  • coordonarăm
  • coordonaserăm
  • coordonasem
a II-a (voi)
  • coordonați
(să)
  • coordonați
  • coordonați
  • coordonarăți
  • coordonaserăți
  • coordonaseți
a III-a (ei, ele)
  • coordonea
(să)
  • coordoneze
  • coordonau
  • coordona
  • coordonaseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)