2 intrări

30 de definiții (cel mult 20 afișate)

arată toate definițiile


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

coordonare sf [At: BUL. OF. (1951), nr 1196, ap. DA / V: (înv) ~din~ / Pl: ~nări / E: coordona] 1 Punere în ordine a părților unui tot. 2 (Grm) Relație de egalitate stabilită în cadrul unui enunț, între cuvinte, construcții și propoziții, fără ca un element să depindă, din punct de vedere gramatical, de celălalt.

COORDONÁRE, coordonări, s. f. 1. Acțiunea de a coordona și rezultatul ei. 2. Relație stabilită, în cadrul unui enunț, între cuvinte, construcții și propoziții care stau pe același plan, fără ca unul dintre elemente să depindă din punct de vedere gramatical de celălalt. – V. coordona.

COORDONÁRE, coordonări, s. f. 1. Acțiunea de a coordona și rezultatul ei. 2. Relație stabilită, în cadrul unei enunțări, între cuvinte, construcții și propoziții care stau pe același plan, fără ca unul dintre elemente să depindă din punct de vedere gramatical de celălalt. [Pr.: co-or-] – V. coordona.

COORDONÁRE, coordonări, s. f. 1. Acțiunea de a coordona; punerea de acord a părților unui tot. Îndrumarea și coordonarea lucrărilor de recoltare, însămînțare și ogorîre... cade în sarcina Ministerului Agriculturii. REZ. HOT. I 269. 2. Raport între două sau mai multe propoziții legate între ele fără ca una să depindă din punct de vedere sintactic de cealaltă sau celelalte.

COORDONÁRE s.f. 1. Acțiunea de a coordona. 2. Raport între două sau mai multe propoziții sau părți de propoziție, legate între ele astfel încât una să nu depindă sintactic de cealaltă sau de celelalte; raport între mai multe noțiuni de aceeași specie subordonate aceleiași noțiuni. [Var. coordinare s.f. / < coordona].

COORDONÁRE s. f. 1. acțiunea de a coordona. 2. raport, relație într-un enunț între două sau mai multe propoziții ori părți de propoziție pe același plan gramatical, nedependente una de cealaltă. ◊ raport între mai multe noțiuni de același fel, subordonate aceleiași noțiuni. (< coordona)

COORDONÁRE ~ări f. 1) v. A COORDONA. 2) gram. Relație stabilită între propoziții sau părți de propoziție legate între ele, fără ca una să depindă de alta din punct de vedere sintactic. /v. a coordona

coordinare sf vz coordonare

coordona vt [At: GHEREA, ST. CR. II, 51 / V: (înv) ~diná / Pzi: ~nez / E: fr coordonner] 1 A pune de acord părțile unui tot. 2 A îndruma unitar mai multe acțiuni cu același scop.

COORDONÁ, coordonez, vb. I. Tranz. A pune de acord părțile unui tot, a îndruma în sens unitar o serie de activități desfășurate în vederea aceluiași scop. – Din fr. coordonner.

COORDONÁ, coordonez, vb. I. Tranz. A pune de acord părțile unui tot, a îndruma în sens unitar o serie de activități desfășurate în vederea aceluiași scop. [Pr.: co-or-] – Din fr. coordonner.

COORDONÁ, coordonez, vb. I. Tranz. A pune de acord părțile unui tot, a îndruma în sens unitar o serie de activități desfășurate în vederea aceluiași scop. Creșterea continuă a schimbului de mărfuri între țările lagărului democratic, trecerea la acorduri economice de lungă durată, noile forme de colaborare economică între țările acestui lagăr, putința de a coordona planurile lor și îndeosebi uriașul ajutor acordat de Uniunea Sovietică tuturor celorlalte țări ale lagărului democratic, toate acestea joacă un rol de însemnătate deosebită în dezvoltarea economică a țărilor democratice. GHEORGHIU-DEJ, C. XIX 16.

COORDINÁ vb. I. v. coordona.

COORDINÁRE s.f. v. coordonare.

COORDONÁ vb. I. tr. A pune de acord, a aranja părțile unui tot potrivit anumitor relații sau unui anumit scop. [Pron. co-or-, p. i. -nez, var. coordina vb. I. / < fr. coordonner, cf. it. coordinare].

COORDONÁ vb. tr. a pune de acord părțile unui tot; a îndruma în sens unitar o serie de activități. (< fr. coordonner)

A COORDONÁ ~éz tranz. 1) (persoane) A pune de acord în vederea obținerii unui ansamblu coerent. 2) (activități, acțiuni) A orienta pentru a obține rezultatul scontat. [Sil. co-or-] /<fr. coordoner

coordonà v. a pune în ordine, a dispune după anumite raporturi.

*coordinațiúne f. (lat. coordinatio. V. subord-). Acțiunea de a coordona: leziunile creĭeruluĭ mic împedecă, în general, coordinațiunea mișcărilor voluntare. Lucru coordonat: îndemanatică coordinațiune. – Și -áție și -áre.

arată toate definițiile

Intrare: coordonare
coordonare substantiv feminin
substantiv feminin (F113)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • coordonare
  • coordonarea
plural
  • coordonări
  • coordonările
genitiv-dativ singular
  • coordonări
  • coordonării
plural
  • coordonări
  • coordonărilor
vocativ singular
plural
coordinare substantiv feminin
substantiv feminin (F113)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • coordinare
  • coordinarea
plural
  • coordinări
  • coordinările
genitiv-dativ singular
  • coordinări
  • coordinării
plural
  • coordinări
  • coordinărilor
vocativ singular
plural
Intrare: coordona
verb (VT201)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • coordona
  • coordonare
  • coordonat
  • coordonatu‑
  • coordonând
  • coordonându‑
singular plural
  • coordonea
  • coordonați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • coordonez
(să)
  • coordonez
  • coordonam
  • coordonai
  • coordonasem
a II-a (tu)
  • coordonezi
(să)
  • coordonezi
  • coordonai
  • coordonași
  • coordonaseși
a III-a (el, ea)
  • coordonea
(să)
  • coordoneze
  • coordona
  • coordonă
  • coordonase
plural I (noi)
  • coordonăm
(să)
  • coordonăm
  • coordonam
  • coordonarăm
  • coordonaserăm
  • coordonasem
a II-a (voi)
  • coordonați
(să)
  • coordonați
  • coordonați
  • coordonarăți
  • coordonaserăți
  • coordonaseți
a III-a (ei, ele)
  • coordonea
(să)
  • coordoneze
  • coordonau
  • coordona
  • coordonaseră
verb (VT201)
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • coordina
  • coordinare
  • coordinat
  • coordinatu‑
  • coordinând
  • coordinându‑
singular plural
  • coordinea
  • coordinați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • coordinez
(să)
  • coordinez
  • coordinam
  • coordinai
  • coordinasem
a II-a (tu)
  • coordinezi
(să)
  • coordinezi
  • coordinai
  • coordinași
  • coordinaseși
a III-a (el, ea)
  • coordinea
(să)
  • coordineze
  • coordina
  • coordină
  • coordinase
plural I (noi)
  • coordinăm
(să)
  • coordinăm
  • coordinam
  • coordinarăm
  • coordinaserăm
  • coordinasem
a II-a (voi)
  • coordinați
(să)
  • coordinați
  • coordinați
  • coordinarăți
  • coordinaserăți
  • coordinaseți
a III-a (ei, ele)
  • coordinea
(să)
  • coordineze
  • coordinau
  • coordina
  • coordinaseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

coordonare coordinare

  • 1. Acțiunea de a coordona și rezultatul ei.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC DN un exemplu
    exemple
    • Îndrumarea și coordonarea lucrărilor de recoltare, însămînțare și ogorîre... cade în sarcina Ministerului Agriculturii. REZ. HOT. I 269.
      surse: DLRLC
  • 2. Relație stabilită, în cadrul unui enunț, între cuvinte, construcții și propoziții care stau pe același plan, fără ca unul dintre elemente să depindă din punct de vedere gramatical de celălalt.
    surse: DEX '09 DLRLC DN

etimologie:

  • vezi coordona
    surse: DEX '09 DEX '98 DN

coordona coordina

  • 1. A pune de acord părțile unui tot, a îndruma în sens unitar o serie de activități desfășurate în vederea aceluiași scop.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC DN un exemplu
    exemple
    • Creșterea continuă a schimbului de mărfuri între țările lagărului democratic, trecerea la acorduri economice de lungă durată, noile forme de colaborare economică între țările acestui lagăr, putința de a coordona planurile lor și îndeosebi uriașul ajutor acordat de Uniunea Sovietică tuturor celorlalte țări ale lagărului democratic, toate acestea joacă un rol de însemnătate deosebită în dezvoltarea economică a țărilor democratice. GHEORGHIU-DEJ, C. XIX 16.
      surse: DLRLC

etimologie: