15 definiții pentru convulsiv


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

convulsiv, ~ă a [At: VLAHUȚĂ, D. 200 / V: ~lziv / Pl: ~i, ~e / E: fr convulsif] 1 Care se referă la convulsii (1). 2 Specific convulsiei (1). 3 Care provine de la convulsii (1). 4 Care aparține convulsiei (1). 5 Care provoacă convulsii. 6 Caracterizat prin convulsii. 7 Însoțit de convulsii (1). 8 (Îs) Tuse ~ă Boală contagioasă, frecventă la copii, caracterizată prin accese de tuse spasmodică, de o mare violență.

CONVULSÍV, -Ă, convulsivi, -e, adj. Care se referă la convulsii; care provoacă convulsii, caracterizat prin convulsii, însoțit de convulsii. ◊ Tuse convulsivă = boală infecto-contagioasă, frecventă la copii, caracterizată prin accese de tuse spasmodică, de o mare violență; tuse măgărească. – Din fr. convulsif.

CONVULSÍV, -Ă, convulsivi, -e, adj. Care se referă la convulsii; care provoacă convulsii, caracterizat prin convulsii, însoțit de convulsii. ◊ Tuse convulsivă = boală infecto-contagioasă, frecventă la copii, caracterizată prin accese de tuse spasmodică, de o mare violență; tuse măgărească. – Din fr. convulsif.

CONVULSÍV, -Ă, convulsivi, -e, adj. Caracterizat prin convulsii, însoțit de convulsii. V. spasmodic. Tremura de un rîs convulsiv. VLAHUȚĂ, O. A. III 120. ◊ (Adverbial) Dinu Dorcea se frînse convulsiv și, nemaiputîndu-se stăpîni, scînci ca un copil. CAMIL PETRESCU, N. 9. ◊ Tuse convulsivă = boală infecțioasă, frecventă mai ales la copii, caracterizată prin accese spasmodice de o mare violență; tuse măgărească.

CONVULSÍV, -Ă adj. Care produce, care se manifestă prin convulsii, cu convulsii. ◊ Tuse convulsivă = boală infecțioasă, care se manifestă mai ales la copii, caracterizată prin tuse puternică cu convulsii; tuse măgărească. [< fr. convulsif].

CONVULSÍV, -Ă adj. care produce, care se manifestă prin convulsii. ♦ tuse ~ă = boală infecțioasă la copii care se manifestă prin tuse puternică cu convulsii. (< fr. convulsif)

CONVULSÍV ~ă (~i, ~e) 1) Care produce convulsii; caracterizat prin convulsii; spasmodic. Maladie ~ă. Tuse ~ă. 2) Care are caracter de convulsie. Agitație ~ă. Mișcare ~ă. Râs ~. Gest ~. /<fr. convulsif

convulsiv a. 1 care e de natura convulsiunilor; 2. însoțit de convulsiuni: tuse convulsivă.

*convulsív, -ă adj. (d. convulsiune; fr. convulsif). Med. Însoțit de convulsiunĭ: tuse convulsivă (pop. tuse măgărească).


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

convulsív adj. m., pl. convulsívi; f. convulsívă, pl. convulsíve

convulsív adj. m., pl. convulsívi; f. sg. convulsívă, pl. convulsíve


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

CONVULSÍV adj. spasmodic, spastic. (Tremur ~.)

CONVULSIV adj. spasmodic, spastic. (Tremur ~.)

TUSE CONVULSÍVĂ s. (MED.) (pop.) tuse măgărească, (reg.) buduhoală, măgăreață.

TUSE CONVULSI s. (MED.) (pop.) tuse măgărească, (reg.) buduhoală, măgăreață.

Intrare: convulsiv
convulsiv adjectiv
adjectiv (A1)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • convulsiv
  • convulsivul
  • convulsivu‑
  • convulsi
  • convulsiva
plural
  • convulsivi
  • convulsivii
  • convulsive
  • convulsivele
genitiv-dativ singular
  • convulsiv
  • convulsivului
  • convulsive
  • convulsivei
plural
  • convulsivi
  • convulsivilor
  • convulsive
  • convulsivelor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

convulsiv

  • 1. Care se referă la convulsii; care provoacă convulsii, caracterizat prin convulsii, însoțit de convulsii.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC DN sinonime: spasmodic spastic 2 exemple
    exemple
    • Tremura de un rîs convulsiv. VLAHUȚĂ, O. A. III 120.
      surse: DLRLC
    • (și) adverbial Dinu Dorcea se frînse convulsiv și, nemaiputîndu-se stăpîni, scînci ca un copil. CAMIL PETRESCU, N. 9.
      surse: DLRLC
    • 1.1. Tuse convulsivă = boală infecto-contagioasă, frecventă la copii, caracterizată prin accese de tuse spasmodică, de o mare violență; tuse măgărească.
      surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC DN sinonime: buduhoală măgăreață

etimologie: