opțiuni

3 intrări

14 definiții


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

CONVULSIONÁ, convulsionez, vb. I. Refl. A avea convulsii, spasme; a se zvârcoli, a se încorda, a se convulsa. [Pr.: -si-o-] – Din fr. convulsionner.

convulsiona vr [At: DA ms / P: ~si-o~ / Pzi: ~nez / E: fr convulsionner] 1 A avea convulsii (1) Si: convulsa. 2 (Fig) A se frământa. 3 (Fig) A se zvârcoli. 4 A se încorda.

convulsionár, ~ă a [At: DICȚ. / P: ~si-o~ / Pl: ~i, ~e / E: fr convulsionnaire] (Rar) Care are convulsii (1).

CONVULSIONÁ, convulsionez, vb. I. Refl. A avea convulsii, spasme; a se zvârcoli, a se încorda. [Pr.: -si-o-] – Din fr. convulsionner.

CONVULSIONÁ, convulsionez, vb. I. Refl. A avea convulsii. Tot trupul i se convulsionă. – Pronunțat: -si-o-.

CONVULSIONÁ vb. I. refl. A avea convulsii; a se zvârcoli; a se încorda; a se convulsa. [Pron. -si-o-. / < fr. convulsionner].

CONVULSIONÁ vb. refl. a avea convulsii; a se convulsa. (< fr. convulsionner)

A SE CONVULSIONÁ mă ~éz intranz. A fi cuprins de convulsii; a avea convulsii. [Sil. -si-o-] /<fr. convulsionner

convulsionar a. care are convulsiuni.

*convulsionár, -ă adj. (d. convulsiune; fr. convulsionnaire). Med. Care are convulsiunĭ. Subst. Fanatic ĭansenist din secta unor nebunĭ religioșĭ din seculu XVIII.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

!convulsioná (a se ~) (-si-o-) vb. refl., ind. prez. 3 se convulsioneáză

convulsioná vb. (sil. -si-o-), ind. prez. 1 sg. convulsionéz, 3 sg. și pl. convulsioneáză


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

CONVULSIONÁ vb. (MED.) (livr.) a se convulsa.

CONVULSIONA vb. (livr.) a se convulsa.

Intrare: convulsionare
convulsionare infinitiv lung
infinitiv lung (IL113)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • convulsionare
  • convulsionarea
plural
  • convulsionări
  • convulsionările
genitiv-dativ singular
  • convulsionări
  • convulsionării
plural
  • convulsionări
  • convulsionărilor
vocativ singular —
plural —
Intrare: convulsiona
  • silabație: -si-o-na
verb (V201)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • convulsiona
  • convulsionare
  • convulsionat
  • convulsionatu‑
  • convulsionând
  • convulsionându‑
 singular plural
  • convulsionează
  • convulsionați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • convulsionez
 (să)
  • convulsionez
  • convulsionam
  • convulsionai
  • convulsionasem
a II-a (tu)
  • convulsionezi
 (să)
  • convulsionezi
  • convulsionai
  • convulsionași
  • convulsionaseși
a III-a (el, ea)
  • convulsionează
 (să)
  • convulsioneze
  • convulsiona
  • convulsionă
  • convulsionase
plural I (noi)
  • convulsionăm
 (să)
  • convulsionăm
  • convulsionam
  • convulsionarăm
  • convulsionaserăm
  • convulsionasem
a II-a (voi)
  • convulsionați
 (să)
  • convulsionați
  • convulsionați
  • convulsionarăți
  • convulsionaserăți
  • convulsionaseți
a III-a (ei, ele)
  • convulsionează
 (să)
  • convulsioneze
  • convulsionau
  • convulsionară
  • convulsionaseră
Intrare: convulsionar
convulsionar adjectiv
adjectiv (A1)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • convulsionar
  • convulsionarul
  • convulsionaru‑
  • convulsionară
  • convulsionara
plural
  • convulsionari
  • convulsionarii
  • convulsionare
  • convulsionarele
genitiv-dativ singular
  • convulsionar
  • convulsionarului
  • convulsionare
  • convulsionarei
plural
  • convulsionari
  • convulsionarilor
  • convulsionare
  • convulsionarelor
vocativ singular — —
plural — —
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

convulsiona

etimologie: