3 intrări
14 definiții
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
CONVULSIONÁ, convulsionez, vb. I. Refl. A avea convulsii, spasme; a se zvârcoli, a se încorda, a se convulsa. [Pr.: -si-o-] – Din fr. convulsionner.
convulsiona vr [At: DA ms / P: ~si-o~ / Pzi: ~nez / E: fr convulsionner] 1 A avea convulsii (1) Si: convulsa. 2 (Fig) A se frământa. 3 (Fig) A se zvârcoli. 4 A se încorda.
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
convulsionár, ~ă a [At: DICȚ. / P: ~si-o~ / Pl: ~i, ~e / E: fr convulsionnaire] (Rar) Care are convulsii (1).
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
CONVULSIONÁ, convulsionez, vb. I. Refl. A avea convulsii, spasme; a se zvârcoli, a se încorda. [Pr.: -si-o-] – Din fr. convulsionner.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de IoanSoleriu
- acțiuni
CONVULSIONÁ, convulsionez, vb. I. Refl. A avea convulsii. Tot trupul i se convulsionă. – Pronunțat: -si-o-.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
CONVULSIONÁ vb. I. refl. A avea convulsii; a se zvârcoli; a se încorda; a se convulsa. [Pron. -si-o-. / < fr. convulsionner].
- sursa: DN (1986)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
CONVULSIONÁ vb. refl. a avea convulsii; a se convulsa. (< fr. convulsionner)
- sursa: MDN '00 (2000)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
A SE CONVULSIONÁ mă ~éz intranz. A fi cuprins de convulsii; a avea convulsii. [Sil. -si-o-] /<fr. convulsionner
- sursa: NODEX (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
convulsionar a. care are convulsiuni.
- sursa: Șăineanu, ed. VI (1929)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
*convulsionár, -ă adj. (d. convulsiune; fr. convulsionnaire). Med. Care are convulsiunĭ. Subst. Fanatic ĭansenist din secta unor nebunĭ religioșĭ din seculu XVIII.
- sursa: Scriban (1939)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
Dicționare morfologice
Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.
!convulsioná (a se ~) (-si-o-) vb. refl., ind. prez. 3 se convulsioneáză
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
convulsioná vb. (sil. -si-o-), ind. prez. 1 sg. convulsionéz, 3 sg. și pl. convulsioneáză
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
Dicționare relaționale
Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.
CONVULSIONÁ vb. (MED.) (livr.) a se convulsa.
- sursa: Sinonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
CONVULSIONA vb. (livr.) a se convulsa.
- sursa: Sinonime82 (1982)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
infinitiv lung (IL113) | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
vocativ | singular | — | |
plural | — |
- silabație: -si-o-na
verb (V201) Surse flexiune: DOR | infinitiv | infinitiv lung | participiu | gerunziu | imperativ pers. a II-a | ||
(a)
|
|
|
| singular | plural | ||
|
| ||||||
numărul | persoana | prezent | conjunctiv prezent | imperfect | perfect simplu | mai mult ca perfect | |
singular | I (eu) |
| (să)
|
|
|
| |
a II-a (tu) |
| (să)
|
|
|
| ||
a III-a (el, ea) |
| (să)
|
|
|
| ||
plural | I (noi) |
| (să)
|
|
|
| |
a II-a (voi) |
| (să)
|
|
|
| ||
a III-a (ei, ele) |
| (să)
|
|
|
|
adjectiv (A1) Surse flexiune: DOR | masculin | feminin | |||
nearticulat | articulat | nearticulat | articulat | ||
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
|
|
plural |
|
|
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
|
|
plural |
|
|
|
| |
vocativ | singular | — | — | ||
plural | — | — |
convulsiona
- 1. A avea convulsii, spasme; a se zvârcoli, a se încorda, a se convulsa.exemple
- Tot trupul i se convulsionă.surse: DLRLC
-
etimologie:
- limba franceză convulsionnersurse: DEX '09 DEX '98 DN