2 intrări

9 definiții

convertizáre sf [At: Ltr / V: ~i'sa~ / Pl: ~zắri / E: convertiza] 1 Proces metalurgic care constă în înlăturarea unor impurități din masa metalică de fontă, plumb, cupru etc. aflată în stare de fuziune în convertizor, pe baza unor reacții de oxidare, cu ajutorul unui curent de aer sau oxigen. 2 Transformare a curentului alternativ în curent continuu sau invers cu ajutorul unui convertizor.

CONVERTIZÁRE, convertizări, s. f. Înlăturare a unor impurități din masa metalică de fontă, de plumb, de cupru etc., aflată în stare de fuziune în convertizor, pe baza unor reacții de oxidare, cu ajutorul unui curent de aer, de oxigen etc. – Din convertizor.

CONVERTIZÁRE s. f. Proces metalurgic care constă în înlăturarea unor impurități din masa metalică de fontă, de plumb, de cupru etc., aflată în stare de fuziune în convertizor, pe baza unor reacții de oxidare, cu ajutorul unui curent de aer, de oxigen etc. – Din convertizor.

!convertizáre s. f., g.-d. art. convertizắrii; pl. convertizắri

convertizáre s. f., g.-d. art. convertizării

CONVERTIZÁRE s.f. 1. Îndepărtare a unor impurități dintr-o masă metalică topită cu ajutorul unui gaz oxidant și fără folosire de combustibil. 2. Transformare a curentului alternativ în curent continuu sau invers cu ajutorul unui convertizor; conversiune. [< convertiza, după fr. convertissage].

CONVERTIZÁRE s. f. 1. îndepărtare a unor impurități dintr-o masă metalică topită cu un gaz oxidant și fără folosire de combustibil. 2. transformare a curentului alternativ în curent continuu, sau invers, cu ajutorul unui convertizor. (după fr. convertissage)

convertizá vt [At: DN3 / Pzi: ~zéz / E: converti + -izca] 1-2 A supune convertizării (1-2).

CONVERTIZÁ vb. I. tr. A supune convertizării. [< converti + -iza].

Intrare: convertizare
convertizare substantiv feminin
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular convertizare convertizarea
plural convertizări convertizările
genitiv-dativ singular convertizări convertizării
plural convertizări convertizărilor
vocativ singular
plural
Intrare: convertiza
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a) convertiza convertizare convertizat convertizând singular plural
convertizea convertizați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu) convertizez (să) convertizez convertizam convertizai convertizasem
a II-a (tu) convertizezi (să) convertizezi convertizai convertizași convertizaseși
a III-a (el, ea) convertizea (să) convertizeze convertiza convertiză convertizase
plural I (noi) convertizăm (să) convertizăm convertizam convertizarăm convertizaserăm, convertizasem*
a II-a (voi) convertizați (să) convertizați convertizați convertizarăți convertizaserăți, convertizaseți*
a III-a (ei, ele) convertizea (să) convertizeze convertizau convertiza convertizaseră
* Formă nerecomandată sau greșită – (arată)