2 intrări

9 definiții


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

convertizare sf [At: LTR / V: ~isa~ / Pl: ~zări / E: convertiza] 1 Proces metalurgic care constă în înlăturarea unor impurități din masa metalică de fontă, plumb, cupru etc. aflată în stare de fuziune în convertizor, pe baza unor reacții de oxidare, cu ajutorul unui curent de aer sau oxigen. 2 Transformare a curentului alternativ în curent continuu sau invers cu ajutorul unui convertizor.

CONVERTIZÁRE, convertizări, s. f. Înlăturare a unor impurități din masa metalică de fontă, de plumb, de cupru etc., aflată în stare de fuziune în convertizor, pe baza unor reacții de oxidare, cu ajutorul unui curent de aer, de oxigen etc. – Din convertizor.

CONVERTIZÁRE s. f. Proces metalurgic care constă în înlăturarea unor impurități din masa metalică de fontă, de plumb, de cupru etc., aflată în stare de fuziune în convertizor, pe baza unor reacții de oxidare, cu ajutorul unui curent de aer, de oxigen etc. – Din convertizor.

CONVERTIZÁRE s.f. 1. Îndepărtare a unor impurități dintr-o masă metalică topită cu ajutorul unui gaz oxidant și fără folosire de combustibil. 2. Transformare a curentului alternativ în curent continuu sau invers cu ajutorul unui convertizor; conversiune. [< convertiza, după fr. convertissage].

CONVERTIZÁRE s. f. 1. îndepărtare a unor impurități dintr-o masă metalică topită cu un gaz oxidant și fără folosire de combustibil. 2. transformare a curentului alternativ în curent continuu, sau invers, cu ajutorul unui convertizor. (după fr. convertissage)

convertiza vt [At: DN3 / Pzi: ~zéz / E: converti + -izca] 1-2 A supune convertizării (1-2).

CONVERTIZÁ vb. I. tr. A supune convertizării. [< converti + -iza].


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

!convertizáre s. f., g.-d. art. convertizắrii; pl. convertizắri

convertizáre s. f., g.-d. art. convertizării

Intrare: convertizare
convertizare substantiv feminin
substantiv feminin (F113)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • convertizare
  • convertizarea
plural
  • convertizări
  • convertizările
genitiv-dativ singular
  • convertizări
  • convertizării
plural
  • convertizări
  • convertizărilor
vocativ singular
plural
Intrare: convertiza
verb (VT201)
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • convertiza
  • convertizare
  • convertizat
  • convertizatu‑
  • convertizând
  • convertizându‑
singular plural
  • convertizea
  • convertizați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • convertizez
(să)
  • convertizez
  • convertizam
  • convertizai
  • convertizasem
a II-a (tu)
  • convertizezi
(să)
  • convertizezi
  • convertizai
  • convertizași
  • convertizaseși
a III-a (el, ea)
  • convertizea
(să)
  • convertizeze
  • convertiza
  • convertiză
  • convertizase
plural I (noi)
  • convertizăm
(să)
  • convertizăm
  • convertizam
  • convertizarăm
  • convertizaserăm
  • convertizasem
a II-a (voi)
  • convertizați
(să)
  • convertizați
  • convertizați
  • convertizarăți
  • convertizaserăți
  • convertizaseți
a III-a (ei, ele)
  • convertizea
(să)
  • convertizeze
  • convertizau
  • convertiza
  • convertizaseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

convertizare

  • 1. Înlăturare a unor impurități din masa metalică de fontă, de plumb, de cupru etc., aflată în stare de fuziune în convertizor, pe baza unor reacții de oxidare, cu ajutorul unui curent de aer, de oxigen etc.
    surse: MDA2 DEX '09 DN
  • 2. Transformare a curentului alternativ în curent continuu sau invers cu ajutorul unui convertizor.
    surse: MDA2 DN sinonime: conversiune / conversie

etimologie:

  • convertizor
    surse: MDA2 DEX '09 DEX '98