4 definiții pentru convenient

conveniént adj. m., pl. conveniénți; f. sg. conveniéntă, pl. conveniénte

CONVENIÉNT, -Ă adj. (Rar) Care convine, oportun, potrivit, corespunzător, proporționat. [Pron. -ni-ent. / < engl. convenient, cf. it. conveniente].

CONVENIÉNT, -Ă adj. care convine, oportun, potrivit, corespunzător. (< engl. conveninent)

*conveniént, -ă adj. (lat. convéniens, -éntis, după fr. convenant). Care convine, cuviincĭos, politicos: persoană, vorbă convenientă. Adv. În mod convenient.

Intrare: convenient
convenient adjectiv
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular convenient convenientul convenientă convenienta
plural convenienți convenienții conveniente convenientele
genitiv-dativ singular convenient convenientului conveniente convenientei
plural convenienți convenienților conveniente convenientelor
vocativ singular
plural