2 intrări

12 definiții


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

convalescént, ~ă smf, a [At: TEODOREANU, M. II, 38 / Pl: ~nți, ~e / E: fr convalescent, lat convalescens] 1-2 (Persoană) care se află în convalescență.

CONVALESCÉNT, -Ă, convalescenți, -te, adj., s. m. și f. (Persoană) care se află în convalescență, pe cale de însănătoșire. – Din fr. convalescent, lat. convalescens, -ntis.

CONVALESCÉNT, -Ă, convalescenți, -te, adj., s. m. și f. (Persoană) care se află în convalescență, pe cale de însănătoșire. – Din fr. convalescent, lat. convalescens, -ntis.

CONVALESCÉNT, -Ă, convalescenți, -te, s. m. și f. Persoană în convalescență, pe cale de însănătoșire, în perioada de însănătoșire. întregul peisaj, Ca un convalescent lungit pe spate, Zîmbește către soare mulțumit. CAMIL PETRESCU, V. 109. Nu se mai uită îndărăt convalescenții, la sanatoriul alb de care nu mai au nevoie. C. PETRESCU, C. V. 370. Flori cu fețele palide, ca niște convalescente. îndărătul unor geamuri de spital, privesc cu jind la lumea liberă de afară. ANGHEL, PR. 114.

CONVALESCÉNT, -Ă s.m. și f. Bolnav în convalescență, pe cale de a se însănătoși. [< fr. convalescent, cf. lat. convalescens].

CONVALESCÉNT, -Ă s. m. f. bolnav în convalescență. (< fr. convalescent, lat. convalescens)

CONVALESCÉNT ~tă, (~ți, ~te) și substantival Care ține de convalescență; pe cale de însănătoșire. /<fr. convalescent, lat. convalescens, ~ntis

convalescent a. care se scoală dintr’o boală.

*convalescént, -ă adj. și s. (lat. convaléscens, -éntis, d. valéscere, a prinde putere. V. valid, valoare).


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

convalescént adj. m., s. m., pl. convalescénți; adj. f., s. f. convalescéntă, pl. convalescénte

convalescént adj. m., s. m., pl. convalescénți; f. sg. convalescéntă, pl. convalescénte


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

CONVALESCÉNT s., adj. (MED.) (Mold.) pribolit, (înv.) reconvalescent. (O persoană ~.)

CONVALESCENT s., adj. (MED.) (Mold.) pribolit, (înv.) reconvalescent. (O persoană ~.)

Intrare: convalescent (adj.)
convalescent1 (adj.) adjectiv
adjectiv (A2)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • convalescent
  • convalescentul
  • convalescentu‑
  • convalescentă
  • convalescenta
plural
  • convalescenți
  • convalescenții
  • convalescente
  • convalescentele
genitiv-dativ singular
  • convalescent
  • convalescentului
  • convalescente
  • convalescentei
plural
  • convalescenți
  • convalescenților
  • convalescente
  • convalescentelor
vocativ singular
plural
Intrare: convalescent (s.m.)
convalescent2 (s.m.) substantiv masculin
substantiv masculin (M3)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • convalescent
  • convalescentul
  • convalescentu‑
plural
  • convalescenți
  • convalescenții
genitiv-dativ singular
  • convalescent
  • convalescentului
plural
  • convalescenți
  • convalescenților
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

convalescent, -ă convalescent (2) convalescentă

  • 1. (Persoană) care se află în convalescență, pe cale de însănătoșire.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC DN sinonime: pribolit reconvalescent 3 exemple
    exemple
    • Întregul peisaj, Ca un convalescent lungit pe spate, Zîmbește către soare mulțumit. CAMIL PETRESCU, V. 109.
      surse: DLRLC
    • Nu se mai uită îndărăt convalescenții, la sanatoriul alb de care nu mai au nevoie. C. PETRESCU, C. V. 370.
      surse: DLRLC
    • Flori cu fețele palide, ca niște convalescente îndărătul unor geamuri de spital, privesc cu jind la lumea liberă de afară. ANGHEL, PR. 114.
      surse: DLRLC

etimologie: