convalescént, ~ă smf, a [At: TEODOREANU, M. II, 38 / Pl: ~nți, ~e / E: fr convalescent, lat convalescens] 1-2 (Persoană) care se află în convalescență.

CONVALESCÉNT, -Ă, convalescenți, -te, adj., s. m. și f. (Persoană) care se află în convalescență, pe cale de însănătoșire. – Din fr. convalescent, lat. convalescens, -ntis.

CONVALESCÉNT, -Ă, convalescenți, -te, adj., s. m. și f. (Persoană) care se află în convalescență, pe cale de însănătoșire. – Din fr. convalescent, lat. convalescens, -ntis.

CONVALESCÉNT, -Ă, convalescenți, -te, s. m. și f. Persoană în convalescență, pe cale de însănătoșire, în perioada de însănătoșire. întregul peisaj, Ca un convalescent lungit pe spate, Zîmbește către soare mulțumit. CAMIL PETRESCU, V. 109. Nu se mai uită îndărăt convalescenții, la sanatoriul alb de care nu mai au nevoie. C. PETRESCU, C. V. 370. Flori cu fețele palide, ca niște convalescente. îndărătul unor geamuri de spital, privesc cu jind la lumea liberă de afară. ANGHEL, PR. 114.

convalescént adj. m., s. m., pl. convalescénți; adj. f., s. f. convalescéntă, pl. convalescénte

convalescént adj. m., s. m., pl. convalescénți; f. sg. convalescéntă, pl. convalescénte

CONVALESCÉNT s., adj. (MED.) (Mold.) pribolit, (înv.) reconvalescent. (O persoană ~.)

CONVALESCÉNT, -Ă s.m. și f. Bolnav în convalescență, pe cale de a se însănătoși. [< fr. convalescent, cf. lat. convalescens].

CONVALESCÉNT, -Ă s. m. f. bolnav în convalescență. (< fr. convalescent, lat. convalescens)

CONVALESCÉNT ~tă, (~ți, ~te) și substantival Care ține de convalescență; pe cale de însănătoșire. /<fr. convalescent, lat. convalescens, ~ntis

convalescent a. care se scoală dintr’o boală.

*convalescént, -ă adj. și s. (lat. convaléscens, -éntis, d. valéscere, a prinde putere. V. valid, valoare).

CONVALESCENT s., adj. (MED.) (Mold.) pribolit, (înv.) reconvalescent. (O persoană ~.)