controlor, ~oare [At: (a. 1793) ȘTEFANELLI, D. C. 232 / V: (Trs; înv) ~ler, (Buc) ~toler / Pl: ~i, ~oare / E: fr contrôleur] 1 smf Persoană însărcinată cu efectuarea unui control (1) Si: (nob) contraltor. 2 sn Aparat automatizat destinat să controleze buna funcționare a unei instalații.

CONTROLÓR, -OÁRE, controlori, -oare, s. m. și f., s. n. 1. S. m. și f. Persoană însărcinată cu efectuarea unor operații de control. 2. S. n. Aparat (automatizat) destinat să controleze buna funcționare a unei instalații. – Din fr. contrôleur.

CONTROLÓR, -OÁRE, controlori, -oare, subst. 1. S. m. și f. Funcționar însărcinat cu efectuarea unor operații de control. 2. S. n. Aparat (automatizat) destinat să controleze buna funcționare a unei instalații. – Din fr. contrôleur.

CONTROLÓR, -OÁRE, controlori, -oare, s. m. și f. (Rar la f.) Funcționar însărcinat cu exercitarea unor operații de control. Controlor la C.F.R. ▭ Controlorul era nebărbierit, gras, unsuros, cu obrajii îmbujorați. DUMITRIU, N. 5.

CONTROLÓR, -OÁRE s.m. și f. Funcționar însărcinat cu controlul unei activități etc. [Cf. fr. contrôleur, germ. Kontrollor].

CONTROLÓR, -OÁRE I. s. m. f. funcționar însărcinat cu controlul unei activități etc. II. s. n. aparat (automatizat) de control al bunei funcționări a unei instalații. (< fr. contrôleur)

CONTROLÓR ~oáre (~óri, ~oáre) m. și f. 1) Persoană însărcinată cu efectuarea unor operații de control. 2) Aparat, adesea automatizat, care servește la controlarea modului de funcționare a unei mașini sau instalații. /<fr. contrôleur

*controlór, -oáre s. (fr. contrôleur). Agent orĭ funcționar care controlează, verificator.

controloáre s. f., g.-d. art. controloárei; pl. controloáre

controloáre s. f., g.-d. art. controloárei; pl. controloáre

controlór² (aparat) s. n., pl. controloáre

controlór (aparat de control) s. n., pl. controloáre

controlor.