opțiuni
  • info
2 intrări
10 definiții

Explicative DEX

CONTRAVENIENT, -Ă, contravenienți, -te, s. m. și f. Persoană care săvârșește o contravenție. [Pr.: -ni-ent] – Din germ. Kontravenient. Cf. fr. contre-venant.

CONTRAVENIENT, -Ă, contravenienți, -te, s. m. și f. Persoană care săvârșește o contravenție. [Pr.: -ni-ent] – Din germ. Kontravenient. Cf. fr. contre-venant.

contravenient, ~ă smf, a [At: MAIORESCU, D# I, 397 / P: ~ni-ent / Pl: ~nți, ~e / E: ger Kontravenient cf fr contrevenant] 1-2 (Persoană) care săvârșește o contravenție.

CONTRAVENIENT, -Ă, contravenienți, -te, s. m. și. f. Persoană care contravine unor dispoziții oficiale. Contravenienții vor suferi rigorile legii. ◊ (Adjectival, rar) Pietonii contravenienți au fost amendați. – Pronunțat: -ni-ent.

CONTRAVENIENT, -Ă s.m. și f. Cel care contravine unor dispoziții oficiale. [Pron. -ni-ent. / după fr. contrevenant, cf. germ. Kontravenient].

CONTRAVENIENT, -Ă s. m. f. cel care săvârșește o contravenție. (< germ. Kontraveninte, după fr. contrevennant)

CONTRAVENIENT ~tă (~ți, ~te) m. și f. Persoană care a comis o contravenție. [Sil. -ni-ent] /<germ. Kontravenient

Ortografice DOOM

contravenientă (-ni-en-) s. f., g.-d. art. contravenientei; pl. contraveniente

contravenientă s. f. (sil. -ni-en-), g.-d. art. contravenientei; pl. contraveniente

!contravenient (desp. -ni-ent) adj. m., s. m., pl. contravenienți; adj. f., s. f. contravienientă, pl. contraveniente corectat(ă)

contravenient.

Intrare: contravenientă
contravenientă substantiv feminin
  • silabație: -ni-en-tă info
substantiv feminin (F1)
Surse flexiune: DOOM 3
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • contravenientă
  • contravenienta
plural
  • contraveniente
  • contravenientele
genitiv-dativ singular
  • contraveniente
  • contravenientei
plural
  • contraveniente
  • contravenientelor
vocativ singular —
plural —
Intrare: contravenient (adj.)
contravenient2 (adj.) adjectiv
  • silabație: -ni-ent info
adjectiv (A2)
Surse flexiune: DOOM 3
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • contravenient
  • contravenientul
  • contravenientu‑
  • contravenientă
  • contravenienta
plural
  • contravenienți
  • contravenienții
  • contraveniente
  • contravenientele
genitiv-dativ singular
  • contravenient
  • contravenientului
  • contraveniente
  • contravenientei
plural
  • contravenienți
  • contravenienților
  • contraveniente
  • contravenientelor
vocativ singular — —
plural — —
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

contravenient, contraveniențisubstantiv masculin
contravenient, contravenientăadjectiv
contravenientă, contravenientesubstantiv feminin

  • 1. (Persoană) care săvârșește o contravenție. DEX '09 DEX '98 DLRLC DN
    • format_quote Contravenienții vor suferi rigorile legii. DLRLC
    • format_quote (și) adjectival rar Pietonii contravenienți au fost amendați. DLRLC
etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.