6 definiții pentru contratură

contratúră sf [At: DEX2 / Pl: ~re / E: contra3 + tură] Tură inversă.

CONTRATÚRĂ, contrature, s. f. Tură1 inversă. – Contra1- + tură.

CONTRATÚRĂ, contrature, s. f. Tură1 inversă. – Contra1- + tură.

contratúră s. f. → tură

CONTRATÚRĂ s. f. tură1 (1) efectuată în contratimp cu altă tură. (< contra1- + tură)


Definiții din dicționare specializate

Aceste definiții pot explica numai anumite înțelesuri ale cuvintelor.

contratúră s.f. Tură efectuată în contratimp cu altă tură ◊ „La cererea lui Gh. T, șoferița E.M. a fost repartizată în contra-tură cu el, pe aceeași basculantă. Fiecare îngrijește cu schimbul de fetițe.” Sc. 7 X 78 p. 4 (din contra + tură)

Intrare: contratură
contratură substantiv feminin
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular contratu contratura
plural contrature contraturele
genitiv-dativ singular contrature contraturei
plural contrature contraturelor
vocativ singular
plural