11 definiții pentru contrasta


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

contrasta vi [At: EMINESCU, N. 35 / Pzi: ~tez / E: fr contraster] 1 A fi în contrast cu ceva sau cu cineva. 2 A se deosebi de ceva în mod izbitor.

CONTRASTÁ, contrastez, vb. I. Intranz. A fi în contrast cu ceva sau cu cineva. – Din fr. contraster.

CONTRASTÁ, contrastez, vb. I. Intranz. A fi în opoziție, a constitui un contrast cu ceva sau cu cineva. – Din fr. contraster.

CONTRASTÁ, contrastez, vb. I. Intranz. (Urmat de determinări introduse prin prep. «cu») A fi în opoziție puternică, a constitui un contrast cu ceva. Avîntul industrializării socialiste a țării noastre contrastează izbitor cu stagnarea ce caracterizează economia țărilor capitaliste. SCÎNTEIA, 1952, nr. 2387. Uscăciunea neagră și sălbatică a părului contrasta plăcut cu fața fină, dulce și copilărească a băietanului. EMINESCU, N. 35.

CONTRASTÁ vb. I. intr. A fi în contrast cu ceva sau cu cineva, a se deosebi în mod izbitor. [< fr. contraster, it. contrastare].

CONTRASTÁ vb. intr. a fi în contrast cu ceva sau cu cineva. (< fr. contraster)

A CONTRASTÁ ~éz intranz. A fi în contrast (cu cineva sau cu ceva); a se opune în mod izbitor. /<fr. contraster

contrastà v. 1. a fi în opozițiune, a face contrast; 2. a produce contraste, în pictură.

*contrastéz v. intr. (fr. contraster, it. contrastare, d. lat. contra și stare, a sta contra). Îs în contrast: avariția acestuĭa contrastează cu prodigalitatea aceluĭa.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

contrastá (a ~) vb., ind. prez. 3 contrasteáză

contrastá vb., ind. prez. 1 sg. contrastéz, 3 sg. și pl. contrasteáză

Intrare: contrasta
verb (V201)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • contrasta
  • contrastare
  • contrastat
  • contrastatu‑
  • contrastând
  • contrastându‑
singular plural
  • contrastea
  • contrastați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • contrastez
(să)
  • contrastez
  • contrastam
  • contrastai
  • contrastasem
a II-a (tu)
  • contrastezi
(să)
  • contrastezi
  • contrastai
  • contrastași
  • contrastaseși
a III-a (el, ea)
  • contrastea
(să)
  • contrasteze
  • contrasta
  • contrastă
  • contrastase
plural I (noi)
  • contrastăm
(să)
  • contrastăm
  • contrastam
  • contrastarăm
  • contrastaserăm
  • contrastasem
a II-a (voi)
  • contrastați
(să)
  • contrastați
  • contrastați
  • contrastarăți
  • contrastaserăți
  • contrastaseți
a III-a (ei, ele)
  • contrastea
(să)
  • contrasteze
  • contrastau
  • contrasta
  • contrastaseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

contrasta

  • 1. A fi în contrast cu ceva sau cu cineva.
    surse: DEX '09 DLRLC DN 2 exemple
    exemple
    • Avîntul industrializării socialiste a țării noastre contrastează izbitor cu stagnarea ce caracterizează economia țărilor capitaliste. SCÎNTEIA, 1952, nr. 2387.
      surse: DLRLC
    • Uscăciunea neagră și sălbatică a părului contrasta plăcut cu fața fină, dulce și copilărească a băietanului. EMINESCU, N. 35.
      surse: DLRLC

etimologie: