3 intrări

20 de definiții

contrás, ~ă a [At: DA ms / Pl: ~áși, ~e / E: contrage] (Lin; d. vocale alăturate) Redus la o singură emisiune vocalică.

CONTRÁS, -Ă, contrași, -se, adj. (Lingv.; despre două vocale alăturate) Redus la o singură emisiune vocalică (vocală sau diftong). – V. contrage.

CONTRÁS, -Ă, contrași, -se, adj. (Lingv.; despre două vocale alăturate) Redus la o singură emisiune vocalică (vocală sau diftong). – V. contrage.

CONTRÁS, -Ă adj. (Despre două vocale) Contopit într-o singură vocală sau într-un diftong. [Pl. -ași, -ase. / < contrage].

CÓNTRAS2 adj., s. m. luptător anticomunist de gherilă din America Latină. (< sp. contras)

CONTRÁS1, -Ă adj. (despre două vocale) redus la o singură vocală sau diftong. (< contrage)

contráge vr [At: DA / Pzi: contrág / E: lat contrahere după trage] 1 (Grm; d. silabe alăturate) A se reduce la o singură emisie vocalică (vocală sau diftong). 2 (Rar) A se contracta (10).

CONTRÁGE, contrág, vb. III. Refl. (Despre două vocale alăturate) A se reduce la o singură emisiune vocalică (vocală sau diftong). – Din lat. contrahere (după trage).

CONTRÁGE, contrág, vb. III. Refl. (Despre două silabe învecinate) A se reduce la o singură emisiune vocalică (vocală sau diftong). – Din lat. contrahere (dupa trage).

CONTRÁGE, contrág, vb. III. Refl. (Despre două vocale vecine) A se reduce la o singură emisiune vocalică (vocală sau diftong).

contráge (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. contrág, 1 pl. contrágem, imperf. 3 sg. contrăgeá; ger. contrăgấnd; part. contrás

contráge vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. contrág, 1 pl. contrágem; part. contrás

CONTRÁGE vb. v. contracta.

A se contrage ≠ a se dilata

CONTRÁGE vb. III. refl. (Despre două vocale învecinate) A se reduce la o singură emisiune vocalică. ♦ (Med.; rar) A se contracta, a se strânge. [P.i. contrág. / < lat. contrahere, după trage].

CONTRÁGE vb. I. refl. 1. (despre două vocale, silabe învecinate) a se reduce la o singură emisiune vocalică. 2. (med.) a se contracta. II. tr. a reduce o frază la o propoziție prin reducerea fiecărei propoziții la o parte din ea. (< lat. contrahere)

A SE CONTRÁGE se contrág intranz. lingv. (despre vocale alăturate) A se uni, formând o singură emisiune vocalică. /<lat. contrahere


Definiții din dicționare specializate

Aceste definiții pot explica numai anumite înțelesuri ale cuvintelor.

cóntras s., adj. (cuv. sp.) Luptători anticomuniști de gherilă din America Latină ◊ „O grupare a forțelor contras [din Nicaragua] din nordul țării [...]” Meridian 23 VIII 93 p. 9 (cf. it. contras; DPN 1983)

contráș, contrași, s.m. – Dușman (Faiciuc, 2008). ♦ (onom.) Contraș, nume de familie (51 de persoane cu acest nume, în Maramureș, în 2007). – Din contra „opus; împotriva” (cf. lat. contra) + suf. -aș.

Intrare: contrage
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a) contrage contragere contras contrăgând singular plural
contrage contrageți, contrăgeți-
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu) contrag (să) contrag contrăgeam contrăsei contrăsesem
a II-a (tu) contragi (să) contragi contrăgeai contrăseși contrăseseși
a III-a (el, ea) contrage (să) contra contrăgea contrase contrăsese
plural I (noi) contragem (să) contragem contrăgeam contraserăm contrăseserăm, contrăsesem*
a II-a (voi) contrageți (să) contrageți contrăgeați contraserăți contrăseserăți, contrăseseți*
a III-a (ei, ele) contrag (să) contra contrăgeau contraseră contrăseseră
Intrare: contras
contras adjectiv
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular contras contrasul contra contrasa
plural contrași contrașii contrase contrasele
genitiv-dativ singular contras contrasului contrase contrasei
plural contrași contrașilor contrase contraselor
vocativ singular
plural
Intrare: contraș
contraș
Nu există informații despre flexiunea acestui cuvânt.
* Formă nerecomandată sau greșită – (arată)