opțiuni
  • info

5 intrări

20 de definiții

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

CONTRAS, -Ă, contrași, -se, adj. (Lingv.; despre două vocale alăturate) Redus la o singură emisiune vocalică (vocală sau diftong). – V. contrage.

CONTRAS, -Ă, contrași, -se, adj. (Lingv.; despre două vocale alăturate) Redus la o singură emisiune vocalică (vocală sau diftong). – V. contrage.

contras, ~ă a [At: DA ms / Pl: ~ași, ~e / E: contrage] (Lin; d. vocale alăturate) Redus la o singură emisiune vocalică.

CONTRAS, -Ă adj. (Despre două vocale) Contopit într-o singură vocală sau într-un diftong. [Pl. -ași, -ase. / < contrage].

CONTRAS1, -Ă adj. (despre două vocale) redus la o singură vocală sau diftong. (< contrage)

CONTRAS2 adj., s. m. luptător anticomunist de gherilă din America Latină. (< sp. contras)

contras s., adj. (cuv. sp.) Luptători anticomuniști de gherilă din America Latină ◊ „O grupare a forțelor contras [din Nicaragua] din nordul țării [...]” Meridian 23 VIII 93 p. 9 (cf. it. contras; DPN 1983)

CONTRAGE, contrag, vb. III. Refl. (Despre două vocale alăturate) A se reduce la o singură emisiune vocalică (vocală sau diftong). – Din lat. contrahere (după trage).

contrage vr [At: DA / Pzi: contrag / E: lat contrahere după trage] 1 (Grm; d. silabe alăturate) A se reduce la o singură emisie vocalică (vocală sau diftong). 2 (Rar) A se contracta (10).

CONTRAGE, contrag, vb. III. Refl. (Despre două silabe învecinate) A se reduce la o singură emisiune vocalică (vocală sau diftong). – Din lat. contrahere (dupa trage).

CONTRAGE, contrag, vb. III. Refl. (Despre două vocale vecine) A se reduce la o singură emisiune vocalică (vocală sau diftong).

CONTRAGE vb. III. refl. (Despre două vocale învecinate) A se reduce la o singură emisiune vocalică. ♦ (Med.; rar) A se contracta, a se strînge. [P.i. contrag. / < lat. contrahere, după trage].

CONTRAGE vb. I. refl. 1. (despre două vocale, silabe învecinate) a se reduce la o singură emisiune vocalică. 2. (med.) a se contracta. II. tr. a reduce o frază la o propoziție prin reducerea fiecărei propoziții la o parte din ea. (< lat. contrahere)

A SE CONTRAGE se contrag intranz. lingv. (despre vocale alăturate) A se uni, formând o singură emisiune vocalică. /<lat. contrahere

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

contrage (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. contrag, 3 sg. contrage, imperf. 1 contrăgeam; perf. s. 1 sg. contrăsei, 1 pl. contraserăm, m.m.c.p. 1 pl. contrăseserăm; conj. prez. 1 sg. să contrag, 3 să contragă; ger. contrăgând; part. contras

contrage (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. contrag, 1 pl. contragem, imperf. 3 sg. contrăgea; ger. contrăgând; part. contras

contrage vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. contrag, 1 pl. contragem; part. contras

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

CONTRAGE vb. v. contracta.

contrage vb. v. CONTRACTA.

A se contrage ≠ a se dilata

Dicționare specializate

Explică înțelesuri specializate ale cuvintelor.

contraș, contrași, s.m. – Dușman (Faiciuc, 2008). ♦ (onom.) Contraș, nume de familie (51 de persoane cu acest nume, în Maramureș, în 2007). – Din contra „opus; împotriva” (cf. lat. contra) + suf. -aș.

Intrare: contras (adj. anti-)
contras2 (adj. '--) adjectiv invariabil
adjectiv invariabil (I9)
Surse flexiune: DOR
  • contras
  • contra‑
Intrare: contras (persoană anti-)
substantiv masculin (M6)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • contras
  • contrasul
  • contrasu‑
plural — —
genitiv-dativ singular
  • contras
  • contrasului
plural — —
vocativ singular —
plural —
Intrare: contras (redus)
contras1 (adj. -'-) adjectiv
adjectiv (A4)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • contras
  • contrasul
  • contrasu‑
  • contrasă
  • contrasa
plural
  • contrași
  • contrașii
  • contrase
  • contrasele
genitiv-dativ singular
  • contras
  • contrasului
  • contrase
  • contrasei
plural
  • contrași
  • contrașilor
  • contrase
  • contraselor
vocativ singular — —
plural — —
Intrare: contrage
verb (V649)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • contrage
  • contragere
  • contras
  • contrasu‑
  • contrăgând
  • contrăgându‑
 singular plural
  • contrage
  • contrageți
  • contrăgeți-
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • contrag
 (să)
  • contrag
  • contrăgeam
  • contrăsei
  • contrăsesem
a II-a (tu)
  • contragi
 (să)
  • contragi
  • contrăgeai
  • contrăseși
  • contrăseseși
a III-a (el, ea)
  • contrage
 (să)
  • contragă
  • contrăgea
  • contrase
  • contrăsese
plural I (noi)
  • contragem
 (să)
  • contragem
  • contrăgeam
  • contraserăm
  • contrăseserăm
  • contrăsesem
a II-a (voi)
  • contrageți
 (să)
  • contrageți
  • contrăgeați
  • contraserăți
  • contrăseserăți
  • contrăseseți
a III-a (ei, ele)
  • contrag
 (să)
  • contragă
  • contrăgeau
  • contraseră
  • contrăseseră
Intrare: contraș
contraș
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

contrasadjectiv invariabil
contrassubstantiv masculin

  • 1. (Luptător) anticomunist de gherilă din America Latină. MDN '00
etimologie:

contras, contrasăadjectiv

  • 1. lingvistică (Despre două vocale alăturate) Redus la o singură emisiune vocalică (vocală sau diftong). MDA2 DEX '09 DEX '98 DN
etimologie:
  • vezi contrage MDA2 DEX '09 DEX '98 DN

contrage, contragverb

  • 1. (Despre două vocale alăturate) A se reduce la o singură emisiune vocalică (vocală sau diftong). DEX '09 DLRLC DN
    sinonime: uni
  • 2. medicină rar A se contracta, a se strânge. DN
    sinonime: contracta strânge
  • 3. tranzitiv A reduce o frază la o propoziție prin reducerea fiecărei propoziții la o parte din ea. MDN '00
etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.