opțiuni

2 intrări

5 definiții


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

contrapunctá [At: DN3 / Pzi: ~téz / E: contrapunct] 1 vi (Muz; rar) A folosi tehnica contrapunctului (3). 2 vt (Fig) A construi, pe mai multe planuri paralele individualizate, situații, imagini corespondente. 3 vt A tigheli stofe, țesături pe ambele fețe. 4 vt A face să corespundă.

CONTRAPUNCTÁ, contrapunctez, vb. I. 1. Intranz. (Muz.; rar) A folosi tehnica contrapunctului. 2. Tranz. Fig. A construi pe mai multe planuri paralele individualizate situații, imagini corespondente etc. – Din contrapunct.

CONTRAPUNCTÁ, contrapunctez, vb. I. 1. Intranz. (Muz.; rar) A folosi tehnica contrapunctului. 2. Tranz. Fig. A construi pe mai multe planuri paralele individualizate situații, imagini corespondente etc. – Din contrapunct.

CONTRAPUNCTÁ vb. I. tr. (Rar) A tigheli (stofe, țesături) pe ambele fețe. ♦ (Fig.) A folosi tehnica contrapunctului; a face să corespundă. [Cf. it. contrappuntare].

CONTRAPUNCTÁ vb. I. tr. 1. a tigheli (stofe, țesături) pe ambele fețe. 2. (fig.) a construi pe mai multe planuri paralele individualizate, situații, imagini corespondente; a face să corespundă. II. intr. (muz.) a folosi tehnica contrapunctului. (< it. contrappuntare)


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

contrapunctá vb. → puncta

Intrare: contrapunctat
contrapunctat participiu
participiu (PT2)
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • contrapunctat
  • contrapunctatul
  • contrapunctatu‑
  • contrapunctată
  • contrapunctata
plural
  • contrapunctați
  • contrapunctații
  • contrapunctate
  • contrapunctatele
genitiv-dativ singular
  • contrapunctat
  • contrapunctatului
  • contrapunctate
  • contrapunctatei
plural
  • contrapunctați
  • contrapunctaților
  • contrapunctate
  • contrapunctatelor
vocativ singular — —
plural — —
Intrare: contrapuncta
verb (VT201)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • contrapuncta
  • contrapunctare
  • contrapunctat
  • contrapunctatu‑
  • contrapunctând
  • contrapunctându‑
 singular plural
  • contrapunctează
  • contrapunctați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • contrapunctez
 (să)
  • contrapunctez
  • contrapunctam
  • contrapunctai
  • contrapunctasem
a II-a (tu)
  • contrapunctezi
 (să)
  • contrapunctezi
  • contrapunctai
  • contrapunctași
  • contrapunctaseși
a III-a (el, ea)
  • contrapunctează
 (să)
  • contrapuncteze
  • contrapuncta
  • contrapunctă
  • contrapunctase
plural I (noi)
  • contrapunctăm
 (să)
  • contrapunctăm
  • contrapunctam
  • contrapunctarăm
  • contrapunctaserăm
  • contrapunctasem
a II-a (voi)
  • contrapunctați
 (să)
  • contrapunctați
  • contrapunctați
  • contrapunctarăți
  • contrapunctaserăți
  • contrapunctaseți
a III-a (ei, ele)
  • contrapunctează
 (să)
  • contrapuncteze
  • contrapunctau
  • contrapunctară
  • contrapunctaseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

contrapuncta

  • 1. intranzitiv muzică rar A folosi tehnica contrapunctului.
    surse: MDA2 DEX '09 DEX '98 DN
  • 2. tranzitiv figurat A construi pe mai multe planuri paralele individualizate situații, imagini corespondente etc.
    surse: MDA2 DEX '09 DEX '98 MDN '00
  • 3. tranzitiv rar A tigheli (stofe, țesături) pe ambele fețe.
    surse: MDA2 DN
  • 4. tranzitiv A face să corespundă.
    surse: MDA2 MDN '00

etimologie:

  • contrapunct
    surse: MDA2 DEX '09 DEX '98