CONTRAPROBĂ, contraprobe, s. f. Probă suplimentară, efectuată atunci când o probă anterioară nu dă rezultate concludente. – Contra¹- + probă.

contraprobă sf [At: MAIORESCU, CR. 190 / Pl: ~be / E: fr contre-épreuve] 1 Probă suplimentară, efectuată atunci când o încercare nu dă rezultate concludente. 2 Votare, într-o adunare, a unei propuneri contrarii celei supuse anterior la vot. 3 Mijloc întrebuințat pentru a verifica exactitatea unei operațiuni, analize etc. 4 (Jur) Mijloc întrebuințat pentru a dovedi, prin noi argumente sau martori, inexactitatea unei declarații făcute într-o instanță judecătorească.

* CONTRAPROBĂ (pl. -be) sf. Votarea, într’o adunare a unei propuneri contrare aceleia care s’a pus la vot înainte [contra + probă, după fr. contre – épreuve].

CONTRAPROBĂ, contraprobe, s. f. Probă suplimentară, efectuată atunci când o probă de încercare nu dă rezultate concludente. – Contra¹ + probă.

CONTRAPROBĂ s.f. Probă suplimentară folosită atunci cînd o probă de încercare nu dă rezultate concludente. [< contra + probă, după fr. contre-épreuve].

CONTRAPROBĂ s. f. probă pentru a verifica o alta, care nu a dat rezultatele concludente. (după fr. contre-épreuve)

*contrapróbă f., pl. e (după fr. contre-épreuve). Probă care se scoate după o stampă tipărită de curînd saŭ după un desemn cu creĭonu. Într’o adunare, votare a doua oară p. a verifica prima votare.

contraprobă (desp. -tra-pro-) s. f., g.-d. art. contraprobei; pl. contraprobe

contraprobă (-tra-pro-) s. f., g.-d. art. contraprobei; pl. contraprobe

contraprobă s. f. (sil. -pro-) → probă

contraprobă.