CONTRAOFENSIVĂ, contraofensive, s. f. Trecere de la apărare la ofensiva de mari proporții, cu forțele unuia sau ale mai multor fronturi, în scopul stăvilirii inamicului aflat în ofensivă. [Pr.: -tra-o-] – Din fr. contre-offensive.

contraofensivă sf [At: DA ms / P: ~tra-o~ / Pl: ~ve / E: contra + ofensivă] (Mil) Trecere de la apărare la ofensivă de mari proporții, pentru a opri înaintarea inamicului.

CONTRAOFENSIVĂ, contraofensive, s. f. Trecere de la apărare la ofensiva de mari proporții, cu forțele unuia sau ale mai multor fronturi, în scopul stăvilirii inamicului aflat până atunci în ofensivă. [Pr.: -tra-o-] – Din fr. contre-offensive.

CONTRAOFENSIVĂ, contraofensive, s. f. Acțiune ofensivă de mari proporții care se dezlănțuie împotriva unui inamic pînă atunci în ofensivă și care a fost uzat și oprit printr-o apărare activă. Luase apucături de campanie, fuma țigări groase, citea toate principiile de tactică modernă, își îngroșa vocea cînd vorbea de ofensive și de contraofensive. C. PETRESCU, Î. I 118.

CONTRAOFENSIVĂ s.f. (Mil.) Acțiune ofensivă de mare amploare contra unui inamic care se afla pînă atunci în ofensivă. [Cf. fr. contre-offensive].

CONTRAOFENSIVĂ s. f. trecere de la apărare la ofensivă. (< fr. contre-offensive)

CONTRAOFENSIVĂ ~e f. Trecere de la apărare la ofensivă în scopul nimicirii inamicului aflat până atunci în ofensivă. [G.-D. contraofensivei] /<fr. contre-offensive

contraofensivă s. f., g.-d. art. contraofensivei; pl. contraofensive

contraofensivă s. f., g.-d. art. contraofensivei; pl. contraofensive

contraofensivă s. f. → ofensivă

contraofensivă