9 definiții pentru contraofensivă

contraofensívă sf [At: DA ms / P: ~tra-o~ / Pl: ~ve / E: contra + ofensivă] (Mil) Trecere de la apărare la ofensivă de mari proporții, pentru a opri înaintarea inamicului.

CONTRAOFENSÍVĂ, contraofensive, s. f. Trecere de la apărare la ofensiva de mari proporții, cu forțele unuia sau ale mai multor fronturi, în scopul stăvilirii inamicului aflat în ofensivă. [Pr.: -tra-o-] – Din fr. contre-offensive.

CONTRAOFENSÍVĂ, contraofensive, s. f. Trecere de la apărare la ofensiva de mari proporții, cu forțele unuia sau ale mai multor fronturi, în scopul stăvilirii inamicului aflat până atunci în ofensivă. [Pr.: -tra-o-] – Din fr. contre-offensive.

CONTRAOFENSÍVĂ, contraofensive, s. f. Acțiune ofensivă de mari proporții care se dezlănțuie împotriva unui inamic pînă atunci în ofensivă și care a fost uzat și oprit printr-o apărare activă. Luase apucături de campanie, fuma țigări groase, citea toate principiile de tactică modernă, își îngroșa vocea cînd vorbea de ofensive și de contraofensive. C. PETRESCU, Î. I 118.

contraofensívă s. f., g.-d. art. contraofensívei; pl. contraofensíve

contraofensívă s. f. → ofensivă

CONTRAOFENSÍVĂ s.f. (Mil.) Acțiune ofensivă de mare amploare contra unui inamic care se afla până atunci în ofensivă. [Cf. fr. contre-offensive].

CONTRAOFENSÍVĂ s. f. trecere de la apărare la ofensivă. (< fr. contre-offensive)

CONTRAOFENSÍVĂ ~e f. Trecere de la apărare la ofensivă în scopul nimicirii inamicului aflat până atunci în ofensivă. [G.-D. contraofensivei] /<fr. contre-offensive

Intrare: contraofensivă
contraofensivă substantiv feminin
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular contraofensi contraofensiva
plural contraofensive contraofensivele
genitiv-dativ singular contraofensive contraofensivei
plural contraofensive contraofensivelor
vocativ singular
plural