11 definiții pentru contramaistru contramaestru


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

contramaistru sm [At: ARDELEANU, D. 100 / V: ~maes~ / Pl: ~iștri / E: contra3 + maistru după fr contremaître] 1 Muncitor calificat care supraveghează și dirijează un sector dintr-o întreprindere industrială. 2 (Înv) Grad în marina militară. 3 (Pex) Persoană cu gradul de contramaistru (2).

CONTRAMÁISTRU, contramaiștri, s. m. 1. Muncitor calificat care supraveghează și dirijează un sector dintr-o întreprindere industrială. 2. (În vechea organizare a armatei) Grad în corpul subofițerilor de marină; persoană care avea acest grad. – Contra1- + maistru (după fr. contremaître).

CONTRAMÁISTRU, contramaiștri, s. m. 1. Muncitor calificat care supraveghează și dirijează un sector dintr-o întreprindere industrială. 2. (În vechea organizare a armatei) Grad în corpul subofițerilor de marină; persoană care avea acest grad. – Contra1- + maistru (după fr. contremaître).

CONTRAMÁISTRU, contramaiștri, s. m. 1. Muncitor calificat, însărcinat cu supravegherea și dirijarea unui sector dintr-o întreprindere industrială. 2. (Învechit) Grad în corpul subofițerilor de marină. – Variantă: contramaestru (ARDELEANU, D. 100) s. m.

CONTRAMÁISTRU s.m. 1. Șef de atelier, muncitor șef de sector într-o întreprindere industrială. 2. (În trecut) Grad de subofițer în marină; persoană care avea acest grad. [Var. contramaestru s.m. / după fr. contre-maître].

CONTRAMÁISTRU s. m. 1. șef de atelier, muncitor șef de sector într-o întreprindere industrială. 2. (în trecut) grad de subofițer în marină. (după fr. contremaître)

contramaéstru sm vz contramaistru

CONTRAMAÉSTRU s. m. v. contramaistru.

CONTRAMAÉSTRU s.m. v. contramaistru.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

contramáistru (înv.) (-mais-) s. m., art. contramáistrul; pl. contramáiștri, art. contramáiștrii

contramáistru s. m. → maistru

Intrare: contramaistru
  • silabație: -mais-tru
substantiv masculin (M63)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • contramaistru
  • contramaistrul
  • contramaistru‑
plural
  • contramaiștri
  • contramaiștrii
genitiv-dativ singular
  • contramaistru
  • contramaistrului
plural
  • contramaiștri
  • contramaiștrilor
vocativ singular
  • contramaistrule
  • contramaistre
plural
  • contramaiștrilor
substantiv masculin (M63)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • contramaestru
  • contramaestrul
  • contramaestru‑
plural
  • contramaeștri
  • contramaeștrii
genitiv-dativ singular
  • contramaestru
  • contramaestrului
plural
  • contramaeștri
  • contramaeștrilor
vocativ singular
  • contramaestrule
  • contramaestre
plural
  • contramaeștrilor
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

contramaistru contramaestru

  • 1. Muncitor calificat care supraveghează și dirijează un sector dintr-o întreprindere industrială.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC DN
  • 2. (În vechea organizare a armatei) Grad în corpul subofițerilor de marină; persoană care avea acest grad.
    surse: DEX '09 DEX '98 DN

etimologie: