12 definiții pentru contralto

contrálto sni [At: TEODOREANU, M. II, 131 / E: it contralto] Voce feminină cu registrul cel mai grav, cuprinzând aproximativ două octave.

CONTRÁLTO s. n. Voce feminină cu registrul cel mai grav și a cărei întindere cuprinde aproximativ două octave. – Din it. contralto.

CONTRÁLTO, s. n. invar. Voce feminină cu registrul cel mai grav și a cărei întindere cuprinde aproximativ două octave. – Din it. contralto.

CONTRÁLTO s. n. invar. Voce feminină cu registru cel mai grav.

!contrálto (voce) (con-tral-) s. n.

contrálto (voce) s. n. invar. (sil. mf. contr-)

CONTRÁLTO s.n.invar. Voce feminină cu registrul cel mai grav. [< it. contralto].

CONTRÁLTO s. n. inv. voce feminină cu registrul cel mai grav. (< it. contralto)

CONTRÁLTO n. Voce feminină cu registrul cel mai de jos. /<it. contralto

contralto m. cea mai gravă dintre vocile femeiești.

*contrálto n. (cuv. it.). Muz. Cea maĭ joasă voce de femeĭe saŭ de copil (între tenor și sopran), numită și alto.


Definiții din dicționare specializate

Aceste definiții pot explica numai anumite înțelesuri ale cuvintelor.

contralto (cuv. it., ‹ contra* + alto*; fr. haute-contre) 1. Vocea (1) feminină cea mai gravă cu o extensie ce merge de la mi la sol2. Diferența față de mezzosoprană* este incertă și ține mai mult de timbru* decât de registru (1). Folosită în lit. de oratorii* (Händel) și operă* (Verdi, Wagner, R. Strauss etc.). Denumirea derivă din divizarea tenorului (2) în altus și bassus în sec. 15, o dată cu trecerea de la polif. pe 3 la cea pe 4 voci (2); era cea mai înaltă voce bărbătească, cântată în falset*. V. alto. 2. Flaut c., variantă a flautului*, corespunzătoare registrului vocii de c. 3. Instr. de coarde din familia violinei* construit de J.B. Vuillaume (1855). Nu s-a impus.

Intrare: contralto
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular contralto contraltoul
plural
genitiv-dativ singular contralto contraltoului
plural
vocativ singular
plural