12 definiții pentru contraindicație contraindicațiune


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

CONTRAINDICÁȚIE, contraindicații, s. f. Împrejurare specială care interzice aplicarea unui tratament sau folosirea unui remediu, regim alimentar etc. – Din fr. contre-indication.

contraindicație sf [At: DA / V: (iuz) ~iune / Pl: ~ii / E: fr contre-indication] (Med) Interzicere a aplicării unui tratament sau a folosirii unui remediu, regim alimentar etc.

CONTRAINDICÁȚIE, contraindicații, s. f. Împrejurare specială care interzice aplicarea unui tratament sau folosirea unui remediu, regim alimentar etc. [Pr.: -tra-in-] – Din fr. contre-indication.

CONTRAINDICÁȚIE, contraindicații, s. f. Împrejurare specială care face vătămătoare aplicarea unui tratament sau folosirea unui remediu. – Pronunțat: -ți-e.

CONTRAINDICÁȚIE s.f. Situație specială în care administrarea unui medicament sau aplicarea unui tratament devine vătămătoare. [Gen. -iei, var. contraindicațiune s.f. / după fr. contre-indication].

CONTRAINDICÁȚIE s. f. situație (nedorită) în care aplicarea unei terapii provoacă prejudicii bolnavului. (< fr. contre-indication)

CONTRAINDICÁȚIE ~i f. 1) Indicație contrară celei primite anterior. 2) med. Împrejurare care interzice aplicarea unui tratament sau folosirea unui remediu, regim alimentar etc. [Art. contraindicația; G.-D. contraindicației; Sil. -ți-e] /<fr. contre-indication

CONTRAINDICAȚIÚNE s.f. v. contraindicație.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

contraindicáție (-ți-e) s. f., art. contraindicáția (-ți-a), g.-d. art. contraindicáției; pl. contraindicáții, art. contraindicáțiile (-ți-i-)

contraindicáție s. f. (sil. -tra-in-) → indicație

Intrare: contraindicație
contraindicație substantiv feminin
  • silabație: -ți-e
substantiv feminin (F135)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • contraindicație
  • contraindicația
plural
  • contraindicații
  • contraindicațiile
genitiv-dativ singular
  • contraindicații
  • contraindicației
plural
  • contraindicații
  • contraindicațiilor
vocativ singular
plural
contraindicațiune substantiv feminin
substantiv feminin (F107)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • contraindicațiune
  • contraindicațiunea
plural
  • contraindicațiuni
  • contraindicațiunile
genitiv-dativ singular
  • contraindicațiuni
  • contraindicațiunii
plural
  • contraindicațiuni
  • contraindicațiunilor
vocativ singular
plural

contraindicație contraindicațiune

  • 1. Împrejurare specială care interzice aplicarea unui tratament sau folosirea unui remediu, regim alimentar etc.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC DN

etimologie: