12 definiții pentru contraindicație contraindicațiune


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

contraindicație sf [At: DA / V: (iuz) ~iune / Pl: ~ii / E: fr contre-indication] (Med) Interzicere a aplicării unui tratament sau a folosirii unui remediu, regim alimentar etc.

CONTRAINDICÁȚIE, contraindicații, s. f. Împrejurare specială care interzice aplicarea unui tratament sau folosirea unui remediu, regim alimentar etc. – Din fr. contre-indication.

CONTRAINDICÁȚIE, contraindicații, s. f. Împrejurare specială care interzice aplicarea unui tratament sau folosirea unui remediu, regim alimentar etc. [Pr.: -tra-in-] – Din fr. contre-indication.

CONTRAINDICÁȚIE, contraindicații, s. f. Împrejurare specială care face vătămătoare aplicarea unui tratament sau folosirea unui remediu. – Pronunțat: -ți-e.

CONTRAINDICÁȚIE s.f. Situație specială în care administrarea unui medicament sau aplicarea unui tratament devine vătămătoare. [Gen. -iei, var. contraindicațiune s.f. / după fr. contre-indication].

CONTRAINDICÁȚIE s. f. situație (nedorită) în care aplicarea unei terapii provoacă prejudicii bolnavului. (< fr. contre-indication)

CONTRAINDICÁȚIE ~i f. 1) Indicație contrară celei primite anterior. 2) med. Împrejurare care interzice aplicarea unui tratament sau folosirea unui remediu, regim alimentar etc. [Art. contraindicația; G.-D. contraindicației; Sil. -ți-e] /<fr. contre-indication

CONTRAINDICAȚIÚNE s.f. v. contraindicație.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

contraindicáție (-ți-e) s. f., art. contraindicáția (-ți-a), g.-d. art. contraindicáției; pl. contraindicáții, art. contraindicáțiile (-ți-i-)

contraindicáție s. f. (sil. -tra-in-) → indicație

Intrare: contraindicație
contraindicație substantiv feminin
  • silabație: -ți-e
substantiv feminin (F135)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • contraindicație
  • contraindicația
plural
  • contraindicații
  • contraindicațiile
genitiv-dativ singular
  • contraindicații
  • contraindicației
plural
  • contraindicații
  • contraindicațiilor
vocativ singular
plural
contraindicațiune substantiv feminin
substantiv feminin (F107)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • contraindicațiune
  • contraindicațiunea
plural
  • contraindicațiuni
  • contraindicațiunile
genitiv-dativ singular
  • contraindicațiuni
  • contraindicațiunii
plural
  • contraindicațiuni
  • contraindicațiunilor
vocativ singular
plural

contraindicație contraindicațiune

  • 1. Împrejurare specială care interzice aplicarea unui tratament sau folosirea unui remediu, regim alimentar etc.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC DN

etimologie: