contractant, ~ă smf, a [At: GHICA, S. 131 / V: (înv) ~te / Pl: ~nți, ~e / E: fr contractant] 1-2 (Persoană) care încheie un contract Si: (înv) contractier, contractuitor.

CONTRACTANT, -Ă, contractanți, -te, adj. Care încheie un contract, care se angajează prin contract față de altcineva. Contractele colective de muncă se fac în scris și se semnează de către părțile contractante. COD. M. 48. Producătorii contractanți sînt sprijiniți în procurarea de semințe, materiale, îngrășăminte chimice. SCÎNTEIA, 1953, nr. 2655. R.P.R. a încheiat cu țările vecine... o serie de tratate bazate pe respectarea scrupuloasă a suveranității și intereselor fiecărei țări și pe ajutorul reciproc între țările contractante. CONTEMPORANUL, S. II, 1948, nr. 104, 3/3. Poarta refuzînd de a da satisfacțiune cererilor ambasadorilor celor trei puteri contractante... GHICA, S. 131.

CONTRACTANT, -Ă adj., s.m. și f. (Cel) care face, care încheie un contract. [Cf. fr. contractant].

CONTRACTANT, -Ă adj., s. m. f. (cel) care încheie un contract. (< fr. contractant)

CONTRACTANT ~tă (~ți, ~te) Care participă la un contract; care contractează; contractor. /<fr. contractant

contractant a. care contractează: părțile contractante.

*contractánt, -ă adj. și s. (fr. contractant). Care face un contract, care contractează: părțile contractante, contractanțiĭ. – Pop. contracciŭ.

contractante smf, a vz contractant

contractant adj. m., s. m., pl. contractanți; adj. f., s. f. contractantă, pl. contractante

contractant adj. m., s. m., pl. contractanți; adj. f., s. f. contractantă, pl. contractante

contractant s. m., adj. m., pl. contractanți; f. sg. contractantă, pl. contractante