opțiuni

2 intrări

10 definiții


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

CONTRACTÁNT, -Ă, contractanți, -te, s. m. și f., adj. (Persoană fizică sau juridică) care încheie un contract, care se angajează prin contract față de cineva. – Din fr. contractant.

CONTRACTÁNT, -Ă, contractanți, -te, s. m. și f., adj. (Persoană fizică sau juridică) care încheie un contract, care se angajează prin contract față de cineva. – Din fr. contractant.

contractánt, ~ă smf, a [At: GHICA, S. 131 / V: (înv) ~te / Pl: ~nți, ~e / E: fr contractant] 1-2 (Persoană) care încheie un contract Si: (înv) contractier, contractuitor.

CONTRACTÁNT, -Ă, contractanți, -te, adj. Care încheie un contract, care se angajează prin contract față de altcineva. Contractele colective de muncă se fac în scris și se semnează de către părțile contractante. COD. M. 48. Producătorii contractanți sînt sprijiniți în procurarea de semințe, materiale, îngrășăminte chimice. SCÎNTEIA, 1953, nr. 2655. R.P.R. a încheiat cu țările vecine... o serie de tratate bazate pe respectarea scrupuloasă a suveranității și intereselor fiecărei țări și pe ajutorul reciproc între țările contractante. CONTEMPORANUL, S. II, 1948, nr. 104, 3/3. Poarta refuzînd de a da satisfacțiune cererilor ambasadorilor celor trei puteri contractante... GHICA, S. 131.

CONTRACTÁNT, -Ă adj., s.m. și f. (Cel) care face, care încheie un contract. [Cf. fr. contractant].

CONTRACTÁNT, -Ă adj., s. m. f. (cel) care încheie un contract. (< fr. contractant)

CONTRACTÁNT ~tă (~ți, ~te) Care participă la un contract; care contractează; contractor. /<fr. contractant

contractant a. care contractează: părțile contractante.

*contractánt, -ă adj. și s. (fr. contractant). Care face un contract, care contractează: părțile contractante, contractanțiĭ. – Pop. contracciŭ.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

contractánt adj. m., s. m., pl. contractánți; adj. f., s. f. contractántă, pl. contractánte

contractánt s. m., adj. m., pl. contractánți; f. sg. contractántă, pl. contractánte

Intrare: contractant (adj.)
contractant1 (adj.) adjectiv
adjectiv (A2)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • contractant
  • contractantul
  • contractantu‑
  • contractantă
  • contractanta
plural
  • contractanți
  • contractanții
  • contractante
  • contractantele
genitiv-dativ singular
  • contractant
  • contractantului
  • contractante
  • contractantei
plural
  • contractanți
  • contractanților
  • contractante
  • contractantelor
vocativ singular — —
plural — —
Intrare: contractant (s.m.)
contractant2 (s.m.) substantiv masculin
substantiv masculin (M3)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • contractant
  • contractantul
  • contractantu‑
plural
  • contractanți
  • contractanții
genitiv-dativ singular
  • contractant
  • contractantului
plural
  • contractanți
  • contractanților
vocativ singular —
plural —
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

contractant, -ă contractantă

  • 1. (Persoană fizică sau juridică) care încheie un contract, care se angajează prin contract față de cineva.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC DN sinonime: contractor 4 exemple
    exemple
    • Contractele colective de muncă se fac în scris și se semnează de către părțile contractante. COD. M. 48.
      surse: DLRLC
    • Producătorii contractanți sînt sprijiniți în procurarea de semințe, materiale, îngrășăminte chimice. SCÎNTEIA, 1953, nr. 2655.
      surse: DLRLC
    • R.P.R. a încheiat cu țările vecine... o serie de tratate bazate pe respectarea scrupuloasă a suveranității și intereselor fiecărei țări și pe ajutorul reciproc între țările contractante. CONTEMPORANUL, S. II, 1948, nr. 104, 3/3.
      surse: DLRLC
    • Poarta refuzînd de a da satisfacțiune cererilor ambasadorilor celor trei puteri contractante... GHICA, S. 131.
      surse: DLRLC

etimologie: