4 definiții pentru contort


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

contórt, ~ă a [At: DN3 / Pl: ~rți, ~e / E: it contorto, lat contortus] 1 Răsucit. 2 (D. frunze) Care se acoperă parțial una pe cealaltă.

CONTÓRT, -Ă adj. Învârtit, sucit. ♦ (Despre frunze) Care se acoperă parțial una pe alta. [Cf. it. contorto, lat. contortus].

CONTÓRT, -Ă adj. răsucit, înfășurat. ◊ (despre frunze) care se acoperă parțial una pe alta. (< lat. contortus)


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

contórt adj. m., pl. contórți; f. sg. contórtă, pl. contórte

Intrare: contort
contort adjectiv
adjectiv (A2)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • contort
  • contortul
  • contortu‑
  • contortă
  • contorta
plural
  • contorți
  • contorții
  • contorte
  • contortele
genitiv-dativ singular
  • contort
  • contortului
  • contorte
  • contortei
plural
  • contorți
  • contorților
  • contorte
  • contortelor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)