4 definiții pentru contort

contórt, ~ă a [At: DN3/ Pl: ~rți, ~e / E: it contorto, lat contortus] 1 Răsucit. 2 (D. frunze) Care se acoperă parțial una pe cealaltă.

contórt adj. m., pl. contórți; f. sg. contórtă, pl. contórte

CONTÓRT, -Ă adj. Învârtit, sucit. ♦ (Despre frunze) Care se acoperă parțial una pe alta. [Cf. it. contorto, lat. contortus].

CONTÓRT, -Ă adj. răsucit, înfășurat. ◊ (despre frunze) care se acoperă parțial una pe alta. (< lat. contortus)

Intrare: contort
contort adjectiv
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular contort contortul contortă contorta
plural contorți contorții contorte contortele
genitiv-dativ singular contort contortului contorte contortei
plural contorți contorților contorte contortelor
vocativ singular
plural