12 definiții pentru continuator


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

CONTINUATÓR, -OÁRE, continuatori, -oare, s. m. și f. Persoană care continuă un lucru, o acțiune etc. începută de altul. [Pr.: -nu-a-] – Din fr. continuateur.

CONTINUATÓR, -OÁRE, continuatori, -oare, s. m. și f. Persoană care continuă un lucru, o acțiune etc. începută de altul. [Pr.: -nu-a-] – Din fr. continuateur.

continuator, ~oare a, smf [At: IORGA, L. I, 474 / P: ~nu-a~ / Pl: ~i, ~oare / E: fr continuateur] 1-2 (Persoană) care continuă un lucru, o acțiune începută de altul.

CONTINUATÓR, -OÁRE, continuatori, -oare, s. m. și f. (Urmat de determinări în genitiv) Persoană care continuă o lucrare (de obicei din domeniul spiritual) începută de altul. Fondatorul partidului comunist, V. I. Lenin, și continuatorul măreței lui cauze, I. V. Stalin, au acordat întotdeauna o însemnătate primordială educării marxiste a cadrelor. SCÎNTEIA, 1953, nr. 2709. Un continuator al lui Grigore Ureche este Miron Costin. IST. R.P.R. 216.

CONTINUATÓR, -OÁRE s.m. și f. Care continuă ceva început de altul. [Cf. fr. continuateur].

CONTINUATÓR, -OÁRE s. m. f. cel care continuă ceva început de altul. (< fr. continuateur)

CONTINUATÓR ~oáre (~óri, ~oáre) m. și f. Persoană care continuă o acțiune începută de altul. [Sil. -nu-a-] /<fr. continuateur

continuator m. cel ce continuă o lucrare începută de altul.

*continuatór, -oáre adj. Care continuă ceva.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

continuatór (-nu-a-) s. m., pl. continuatóri

continuatór s. m. (sil. -nu-a-), pl. continuatóri


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

CONTINUATÓR s. succesor, urmaș, (înv.) următor. (~ lui la catedră.)

CONTINUATOR s. succesor, urmaș, (înv.) următor. (~ lui la catedră.)

Intrare: continuator
  • silabație: -nu-a-tor info
substantiv masculin (M1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • continuator
  • continuatorul
  • continuatoru‑
plural
  • continuatori
  • continuatorii
genitiv-dativ singular
  • continuator
  • continuatorului
plural
  • continuatori
  • continuatorilor
vocativ singular
  • continuatorule
plural
  • continuatorilor
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

continuator, -oare continuatoare

  • 1. Persoană care continuă un lucru, o acțiune etc. începută de altul.
    exemple
    • Fondatorul partidului comunist, V. I. Lenin, și continuatorul măreței lui cauze, I. V. Stalin, au acordat întotdeauna o însemnătate primordială educării marxiste a cadrelor. SCÎNTEIA, 1953, nr. 2709.
      surse: DLRLC
    • Un continuator al lui Grigore Ureche este Miron Costin. IST. R.P.R. 216.
      surse: DLRLC

etimologie: