13 definiții pentru contiguu


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

contíguu, ~uă a [At: DA ms / P: ~gu-u / Pl: ~gui, ~gue / E: fr contigu, lat contiguus] (Liv) 1 Care se unește cu ceva. 2 Care are elemente apropiate sau comune cu ceva.

CONTÍGUU, -UĂ, contigui, -ue, adj. (Livr.) Înrudit sau unit cu ceva; apropiat de ceva. [Pr.: -gu-u] – Din fr. contigu, lat. contiguus.

CONTÍGUU, -UĂ, contigui, -ue, adj. (Livr.) Care se leagă, se înrudește, se unește cu ceva, care are elemente apropiate, comune cu altceva. [Pr.: -gu-u] – Din fr. contigu, lat. contiguus.

CONTÍGUU, -Ă, contigui, -e, adj. (Franțuzism rar) Care se leagă, se alipește de ceva, care are elemente comune cu altceva.

CONTÍGUU, -UĂ adj. Legat, unit de ceva, care are elemente comune cu altceva; alăturat. [Pron. -gu-u. / cf. fr. contigu, it. contiguo, lat. contiguus].

CONTÍGUU, -UĂ adj. legat, unit de ceva, care are elemente comune cu altceva. (< fr. contigu, lat. contiguus)

CONTÍGUU ~ă (~i, ~e) livr. Care are puncte de contact cu altceva; adiacent; conex. [Sil. -gu-u] /<fr. contigu, lat. contiguus

*contíguŭ, -ă adj. (lat. con-tiguus, d. tángere, at-tíngere, a atinge. V. contact). Care atinge, vecin, alăturat: cameră contiguă alteĭa saŭ cu alta. Adv. Alăturea.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

contíguu (livr.) (-gu-u-) adj. m., pl. contígui (-gui); f. contíguă (-gu-ă), pl. contígue (-gu-e)

contíguu adj. m. (sil. -gu-u), pl. contígui; f. sg. contíguă (sil. -gu-ă), pl. contígue (sil. -gu-e)


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

Intrare: contiguu
contiguu adjectiv
  • silabație: -gu-u
adjectiv (A106)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • contiguu
  • contiguul
  • contiguu‑
  • contiguă
  • contigua
plural
  • contigui
  • contiguii
  • contigue
  • contiguele
genitiv-dativ singular
  • contiguu
  • contiguului
  • contigue
  • contiguei
plural
  • contigui
  • contiguilor
  • contigue
  • contiguelor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)