4 definiții pentru contextualitate


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

CONTEXTUALITÁTE s. f. (Rar) Ansamblu de împrejurări, de circumstanțe într-un anumit moment. [Pr.: -tu-a-] – Contextual + suf. -itate.

CONTEXTUALITÁTE s. f. (Rar) Ansamblu de împrejurări, de circumstanțe într-un anumit moment. [Pr.: -tu-a-] – Contextual + suf. -itate.

contextualitate sf [At: DEX2 / P: ~tu~a~ / Pl: ~tăți / E: contextual + -itate] (Rar) Ansamblu de împrejurări, de circumstanțe într-un anumit moment.

contextualitáte s. f. (impropriu) Împrejurare, context ◊ „Revenim însă asupra unui aspect pe care l-am discutat adesea, e drept, într-o altă contextualitate și cu alte exemplificări.” R.lit. 20 III 75 p. 17 (din context)


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

contextualitáte s. f., g.-d. art. contextualității

Intrare: contextualitate
substantiv feminin (F117)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • contextualitate
  • contextualitatea
plural
genitiv-dativ singular
  • contextualități
  • contextualității
plural
vocativ singular
plural

contextualitate

  • 1. rar Ansamblu de împrejurări, de circumstanțe într-un anumit moment.
    surse: MDA2 DEX '09 DEX '98

etimologie:

  • Contextual + sufix -itate.
    surse: MDA2 DEX '09 DEX '98