4 definiții pentru contextualitate
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
CONTEXTUALITÁTE s. f. (Rar) Ansamblu de împrejurări, de circumstanțe într-un anumit moment. [Pr.: -tu-a-] – Contextual + suf. -itate.
CONTEXTUALITÁTE s. f. (Rar) Ansamblu de împrejurări, de circumstanțe într-un anumit moment. [Pr.: -tu-a-] – Contextual + suf. -itate.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de ionel_bufu
- acțiuni
contextualitate sf [At: DEX2 / P: ~tu~a~ / Pl: ~tăți / E: contextual + -itate] (Rar) Ansamblu de împrejurări, de circumstanțe într-un anumit moment.
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
contextualitáte s. f. (impropriu) Împrejurare, context ◊ „Revenim însă asupra unui aspect pe care l-am discutat adesea, e drept, într-o altă contextualitate și cu alte exemplificări.” R.lit. 20 III 75 p. 17 (din context)
- sursa: DCR2 (1997)
- furnizată de Editura Logos
- adăugată de raduborza
- acțiuni
Dicționare morfologice
Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.
contextualitáte s. f., g.-d. art. contextualității
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
| substantiv feminin (F117) Surse flexiune: DOR | nearticulat | articulat | |
| nominativ-acuzativ | singular |
|
|
| plural | — | — | |
| genitiv-dativ | singular |
|
|
| plural | — | — | |
| vocativ | singular | — | |
| plural | — | ||
contextualitate
- surse: MDA2 DEX '09 DEX '98
etimologie:
- Contextual + sufix -itate.surse: MDA2 DEX '09 DEX '98