15 definiții pentru contabilitate comptabilitate


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

contabilitate sf [At: EV. CONT. 31 / V: (rar) compt~ / Pl: ~tăți / E: fr comptabilité] 1 Ansamblu al operațiilor de înregistrare, pe baza unor norme și reguli speciale, a mișcării fondurilor și materialelor într-o instituție. 2 Secție, birou într-o instituție unde se face evidența contabilă. 3 Știință care se ocupă cu astfel de operații.

CONTABILITÁTE, contabilități, s. f. 1. Ansamblul operațiilor de înregistrare, pe baza unor norme și reguli speciale, a mișcării fondurilor și materialelor într-o unitate economică; evidență contabilă. ♦ Secție, birou într-o unitate economică unde se fac aceste lucrări de contabilitate (1). 2. Știință care se ocupă cu teoria acestor operații. – Din fr. comptabilité.

CONTABILITÁTE, contabilități, s. f. 1. Ansamblul operațiilor de înregistrare, pe baza unor norme și reguli speciale, a mișcării fondurilor și materialelor într-o instituție; evidență contabilă. ♦ Secție, birou într-o întreprindere unde se fac lucrările de contabilitate (1). 2. Știință care se ocupă cu teoria acestor operații. – Din fr. comptabilité.

CONTABILITÁTE, contabilități, s. f. 1. Ansamblul operațiilor de înregistrare, pe biza unor norme și reguli speciale, a mișcării fondurilor și materialelor într-o instituție. *Contabilitate normată v. normat. 2. Secție, birou într-o întreprindere, unde se fac lucrările de contabilitate (1). 3. Știință care se ocupă cu teoria evidenței contabile.

CONTABILITÁTE s.f. 1. Totalitatea operațiilor de înregistrare a mișcării fondurilor și materialelor unei instituții sau ale unei întreprinderi. ♦ Secție, birou de contabilitate (1). 2. Știință care studiază evidența contabilă. [Var. comptabilitate s.f. / cf. fr. comptabilité].

CONTABILITÁTE s. f. 1. totalitatea operațiilor de înregistrare a mișcării fondurilor și materialelor unei instituții sau întreprinderi. ◊ serviciu, birou de contabilitate (1). 2. știință care studiază evidența contabilă. (< it. contabilità, fr. comptabilité)

CONTABILITÁTE ~ăți f. 1) Ansamblu de operații constând din înregistrarea și din evidența fondurilor materiale și financiare ale unei întreprinderi sau instituții; totalitate de conturi. 2) Secție a unei întreprinderi sau instituții unde se fac aceste operații. 3) Știință care se ocupă de teoria și de practica înregistrării și evidenței fondurilor materiale și financiare. [G.-D. contabilității] /<fr. comptabilité

contabilitate f. 1. arta și modul de a ținea conturile: contabilitate comercială; 2. totalitatea conturilor ținute: contabilitate în regulă; 3. partea unei administrațiuni sau a unei case de comerț special însărcinată cu ținerea conturilor.

*contabilitáte f. (fr. comptabilité). Știința de a ținea socotelile în regulă. În special, ținerea socotelilor uneĭ administrațiunĭ. Birou în care se fac aceste socotelĭ. Contabilitate simplă, cînd negustoru nu stabilește de cît contu furnisorilor saŭ cumpărătorilor luĭ, ĭar duplă atuncĭ cînd contu furnisorilor saŭ cumpărătorilor e balanțat în conturile pe care le ține și furnisoru în acelașĭ timp.

comptabilitate sf vz contabilitate

COMPTABILITÁTE s.f. v. contabilitate.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

contabilitáte s. f., g.-d. art. contabilitắții; pl. contabilitắți

contabilitáte s. f., g.-d. art. contabilității; pl. contabilități


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

CONTABILITÁTE s. (prin Transilv.) sămădușag. (Lucrează la ~; serviciul ~.)

CONTABILITATE s. (prin Transilv.) samădușag. (Lucrează la ~; serviciul ~.)

Intrare: contabilitate
contabilitate substantiv feminin
substantiv feminin (F117)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • contabilitate
  • contabilitatea
plural
  • contabilități
  • contabilitățile
genitiv-dativ singular
  • contabilități
  • contabilității
plural
  • contabilități
  • contabilităților
vocativ singular
plural
comptabilitate substantiv feminin
substantiv feminin (F117)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • comptabilitate
  • comptabilitatea
plural
  • comptabilități
  • comptabilitățile
genitiv-dativ singular
  • comptabilități
  • comptabilității
plural
  • comptabilități
  • comptabilităților
vocativ singular
plural

contabilitate comptabilitate

  • 1. Ansamblul operațiilor de înregistrare, pe baza unor norme și reguli speciale, a mișcării fondurilor și materialelor într-o unitate economică; evidență contabilă.
    surse: DEX '09 DLRLC DN sinonime: sămădușag
  • 2. Știință care se ocupă cu teoria acestor operații.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC DN

etimologie: