17 definiții pentru consultant, consultanță   declinări

CONSULTÁNT, -Ă, consultanți, -te, s. m. și f. Specialist care oferă opinii, concluzii în chestiuni care privesc specialitatea sa. – Din fr. consultant.

CONSULTÁNȚĂ s. f. Activitate depusă de un consultant. – Consult + suf. -anță.

CONSULTÁNT, -Ă, consultanți, -te s. m. și f. Specialist care dă indicații sau trage concluziile în chestiuni care privesc specialitatea sa. – Din fr. consultant.

CONSULTÁNT, -Ă, consultanți, -te, s. m. și f. Persoană care lucrează într-o instituție de stat în calitate de specialist, fiind chemată să dea indicații și să pună concluzii în chestiuni care privesc specialitatea sa. La diferite mese lucrează bibliotecarii, care împart și primesc cărțile, și consultanții, care dau cititorilor sfaturile necesare în legătură cu bibliografia pentru anumite probleme ce-i interesează. SCÎNTEIA, 1953, nr. 2685. ◊ (Adjectival) Medic consultant.

consultánt adj. m., s. m., pl. consultánți; adj. f., s. f. consultántă, pl. consultánte

*consultánță s. f., g.-d. art. consultánței

consultánt s. m., adj. m., pl. consultánți; f. sg. consultántă, pl. consultánte

consultánță s. f., pl. consultánțe

CONSULTÁNȚĂ s. v. consulting.

CONSULTÁNT, -Ă s.m. și f. Specialist al unei instituții etc. care dă indicații, pune concluzii și face diferite lucrări care privesc specialitatea sa. [Cf. fr. consultant, rus. konsultant].

CONSULTÁNT, -Ă s. m. f. 1. specialist al unei instituții etc. care dă consultații. 2. profesor universitar pensionat care ține cursuri (facultative), are ore de consultație și conduce doctoranzi. 3. specialist în consultanță. (< fr. consultant, rus. konsultant)

CONSULTÁNȚĂ s. f. oferirea de sfaturi calificate în probleme de conducere și organizare. (< consult + -anță)

CONSULTÁNT ~ți m. Persoană care activează într-o instituție, având misiunea de a da consultații într-un anumit domeniu. /<fr. consultant

consultant a. care dă consilii: medic, advocat consultant. ║ m. cel ce dă sau cere o consultațiune.

*consultánt, -ă adj. (fr. consultant). Client (care cere o consultațiune). Sfătuitor: medic consultant.


Definiții din dicționare specializate

Aceste definiții pot explica numai anumite înțelesuri ale cuvintelor.

consultánt s.m. **1. (înv.; din anii ‘60) Profesor universitar pensionar care ține cursuri (facultative), are ore de consultație și, de obicei, conduce doctoranzi ◊ „Profesorul X a rămas consultant la Facultatea de istorie.” **2. 1973 Specialist în consultanță v. consultanță (cf. fr. consultant, rus. konsultant; DEX, DN3)

consultánță s.f. Oferirea de sfaturi calificate în probleme de conducere și organizare ◊ „Spre deosebire de alte profesii, specialistul în consultanță pentru problemele organizării și conducerii dispune de pregătirea și competența necesară pentru a investiga și identifica problemele referitoare la obiectivele, procedeele și metodele conducerii unității economice. Deci, în mare, acesta este portretul-cadru al profesiei de consultant.” Sc. 11 VIII 73 p. 1. ◊ „Cei care au demarat o afacere [...] beneficiază de consultanță de specialitate gratuită [...]” R.l. 28 VI 93 p. 4. ◊ „Pregăteam niște materiale de consultanță pentru Banca Mondială.” ◊ „22” 511 VIII 93 p. 4; v. și R.l. 29 VII 93 p. 12, 3 VIII 93 p. 12; v. și joint-venture (din consultant)