2 intrări

12 definiții

consultánt, ~ă [At: DA ms / Pl: ~nți, ~e / E: fr consultant] 1-2 smf, a (Persoană) care dă sfaturi, indicații sau trage concluzii în probleme privind specialitatea sa. 3 a (Îs) Medic - Medic care nu face vizite la domiciliul bolnavului, tratând doar persoanele care se prezintă Ia clinica sau la spitalul unde acesta lucrează. 4 sm (Ccr) Spital unde lucrează un astfel de medic. 5 a (Îs) Avocat ~ Avocat care nu pledează în instanță, oferind doar consultații juridice.

CONSULTÁNT, -Ă, consultanți, -te, s. m. și f. Specialist care oferă opinii, concluzii în chestiuni care privesc specialitatea sa. – Din fr. consultant.

CONSULTÁNT, -Ă, consultanți, -te, s. m. și f. Specialist care dă indicații sau trage concluziile în chestiuni care privesc specialitatea sa. – Din fr. consultant.

CONSULTÁNT, -Ă, consultanți, -te, s. m. și f. Persoană care lucrează într-o instituție de stat în calitate de specialist, fiind chemată să dea indicații și să pună concluzii în chestiuni care privesc specialitatea sa. La diferite mese lucrează bibliotecarii, care împart și primesc cărțile, și consultanții, care dau cititorilor sfaturile necesare în legătură cu bibliografia pentru anumite probleme ce-i interesează. SCÎNTEIA, 1953, nr. 2685. ◊ (Adjectival) Medic consultant.

consultánt adj. m., s. m., pl. consultánți; adj. f., s. f. consultántă, pl. consultánte

consultánt s. m., adj. m., pl. consultánți; f. sg. consultántă, pl. consultánte

CONSULTÁNT, -Ă s.m. și f. Specialist al unei instituții etc. care dă indicații, pune concluzii și face diferite lucrări care privesc specialitatea sa. [Cf. fr. consultant, rus. konsultant].

CONSULTÁNT, -Ă s. m. f. 1. specialist al unei instituții etc. care dă consultații. 2. profesor universitar pensionat care ține cursuri (facultative), are ore de consultație și conduce doctoranzi. 3. specialist în consultanță. (< fr. consultant, rus. konsultant)

CONSULTÁNT ~ți m. Persoană care activează într-o instituție, având misiunea de a da consultații într-un anumit domeniu. /<fr. consultant

consultant a. care dă consilii: medic, advocat consultant. ║ m. cel ce dă sau cere o consultațiune.

*consultánt, -ă adj. (fr. consultant). Client (care cere o consultațiune). Sfătuitor: medic consultant.


Definiții din dicționare specializate

Aceste definiții pot explica numai anumite înțelesuri ale cuvintelor.

consultánt s.m.1. (înv.; din anii ‘60) Profesor universitar pensionar care ține cursuri (facultative), are ore de consultație și, de obicei, conduce doctoranzi ◊ „Profesorul X a rămas consultant la Facultatea de istorie.”2. 1973 Specialist în consultanță v. consultanță (cf. fr. consultant, rus. konsultant; DEX, DN3)

Intrare: consultant (adj.)
consultant adjectiv
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular consultant consultantul consultantă consultanta
plural consultanți consultanții consultante consultantele
genitiv-dativ singular consultant consultantului consultante consultantei
plural consultanți consultanților consultante consultantelor
vocativ singular
plural
Intrare: consultant (s.m.)
consultant substantiv masculin
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular consultant consultantul
plural consultanți consultanții
genitiv-dativ singular consultant consultantului
plural consultanți consultanților
vocativ singular
plural