9 definiții pentru consuetudinar

CONSUETUDINÁR, -Ă, consuetudinari, -e, adj. (Livr.) Nescris, dar consacrat prin uz, prin datină; cutumiar. [Pr.: -su-e-] – Din consuetudine.

CONSUETUDINÁR, -Ă, consuetudinari, -e, adj. (Livr.) Nescris, dar consacrat prin uz, prin datină; cutumiar. [Pr.: -su-e-] – Din consuetudine.

consuetudinár (livr.) (-su-e-) adj. m., pl. consuetudinári; f. consuetudináră, pl. consuetudináre

consuetudinár adj. m. (sil. -su-e-), pl. consuetudinári; f. sg. consuetudináră, pl. consuetudináre

CONSUETUDINÁR adj. v. cutumiar.

CONSUETUDINÁR, -Ă adj. Nescris, dar consacrat prin uz, prin datină; cutumiar. [Cf. lat. consuetudinarius, fr. consuétudinaire].

CONSUETUDINÁR, -Ă adj. nescris, dar consacrat prin uz, prin datină; cutumiar. (< lat. consuetudinarius, fr. consuétudinaire)

*consuetudinár, -ă adj. (lat. consuetudinarius, d. consuetúdo, -údinis, obiceĭ). Obișnuit, abitual. Dreptu consuetudinar, obiceĭu pămîntuluĭ. V. obiceĭ.


Definiții din dicționare specializate

Aceste definiții pot explica numai anumite înțelesuri ale cuvintelor.

CONSUETUDINÁR adj. (JUR.) cutumiar. (Practică ~.)

Intrare: consuetudinar
consuetudinar adjectiv
adjectiv (A1)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular consuetudinar consuetudinarul consuetudina consuetudinara
plural consuetudinari consuetudinarii consuetudinare consuetudinarele
genitiv-dativ singular consuetudinar consuetudinarului consuetudinare consuetudinarei
plural consuetudinari consuetudinarilor consuetudinare consuetudinarelor
vocativ singular
plural