16 definiții pentru constitui


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

constituí [At: (a. 1817) URICARIUL / V: (înv) ~tuá / Pzi: constitui / E: fr constituer, lat constituere] 1-2 vtr A (se) alcătui. 3-4 vtr A (se) înființa. 5-6 vtr A (se) organiza. 7 vt A avea valoare de... 8 vt A reprezenta. 9 vr A se da drept... 10 vr (Jur; înv) A se pune în stare de... 11 vr (Jur; îe) A se ~ prizonier A se preda de bunăvoie autorităților. 12 vr (Jur; îe) A se ~ parte civilă A formula pretenții de despăgubire față de acuzat într-un proces penal. 13 vt (Jur) A stabili o dotă, o rentă, conform legii.

CONSTITUÍ, constítui, vb. IV. 1. Tranz. și refl. A (se) alcătui, a (se) forma; a (se) înființa, a (se) întemeia, a (se) organiza. 2. Tranz. A avea valoare de..., a fi considerat ca...; a reprezenta. 3. Refl. (Jur.; în expr.) A se constitui parte civilă = a formula pretenții de despăgubire față de acuzat într-un proces penal. – Din fr. constituer, lat. constituere.

CONSTITUÍ, constítui, vb. IV. 1. Tranz. și refl. A (se) alcătui, a (se) forma, a (se) înființa, a (se) organiza. 2. Tranz. A avea valoare de..., a fi considerat ca...; a reprezenta. 3. Refl. (Jur.; în expr.) A se constitui parte civilă = a formula pretenții de despăgubire față de acuzat într-un proces penal. – Din fr. constituer, lat. constituere.

CONSTITUÍ, constitui, vb. IV. 1. Tranz. A alcătui, a forma, a reprezenta. Lagărul unit și puternic al democrației și socialismului, în frunte cu U.R.S.S., constituie forța gigantică de care se izbesc și se sfarmă planurile criminale agresive. SCÎNTEIA, 1953, nr. 2616. Au fost inaugurate la Blaj trei școli care vor constitui centre de învățătură. IST. R.P.R. 280. Urmează să se constituie o comisiune de medici care să-l examineze și să se pronunțe. BOGZA, A. Î. 357. ♦ A avea valoare de..., a fi considerat ca... Acest act de arestare nu constituie o flagrantă călcare a Convențiunii, un atac monstruos în contra libertății individuale? ALECSANDRI, T. 1653. 2. Refl. A se înființa, a se întemeia, a se organiza. Uniunea Republicilor Sovietice Socialiste s-a constituit în anul 1922, la primul congres al Sovietelor din U.R.S.S.Orașele... constituindu-se pe principiul comunal, se ocîrmuiau de o magistratură. BĂLCESCU, O. II 14. ◊ Expr. (Jur.) A se constitui parte civilă = a formula (într-un proces penal) pretenții de despăgubiri față de acuzat. – Prez. ind. și: (învechit) constituiesc (BĂLCESCU, O. II 14).

CONSTITUÍ vb. IV. 1. tr. A forma, a alcătui, a reprezenta. ♦ A avea valoare de..., a fi considerat ca... 2. refl. A se înființa, a se întemeia. ◊ (Jur.) A se constitui parte civilă = a formula pretenții de despăgubire împotriva acuzatului. [P.i. constítui și constituiesc, 3,6 -ie. / < fr. constituer, cf. lat. constituere].

CONSTITUÍ vb. I. tr., refl. a (se) forma, a (se) organiza, a (se) întemeia, a (se) înființa. II. a se ~ parte civilă = a formula pretenții de despăgubire împotriva acuzatului. (< fr. constituer, lat. constituere)

A SE CONSTITUÍ pers. 3 se constítuie intranz. A fi format; a consta; a consista; a se compune. [Sil. -ti-tu-i] /<fr. constituer, lat. constituere

A CONSTITUÍ constítui tranz. 1) A forma prin reunire; a compune; a alcătui. 2) A însemna prin sine; a reprezenta. [Sil. -ti-tu-i] /<fr. constituer, lat. constituere

constituì v. 1. a face un tot din diferite părți: sufletul și corpul conștitue omul; 2. a fi o parte esențială din: bogăția nu constitue fericirea omului; 3. a stabili, a organiza: a constitui o societate; 4. a se constitui prizonier, a se preda însuș justiției.

*constítuĭ și -ĭésc, a v. tr. (lat. constitúere, d. con-, împreună, și statúere, a pune, a așeza, a hotărî. – Eŭ constituĭ, tu constituĭ; el, eĭ constituĭe, să constituĭe. V. destituĭ, statut). Formez esența unuĭ lucru: sufletu și corpu constituĭe omu. Organizez: a constitui o societate. Asignez, daŭ, vorbind de procurarea uneĭ sume: a constitui o zestre, o rentă. Constituĭ captiv, arestez. V. refl. Mă constituĭ captiv, mă predaŭ.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

constituí (a ~) vb., ind. prez. 3 constítuie, imperf. 3 sg. constituiá; conj. prez. 3 să constítuie

constituí vb., ind. și conj. prez. 3 sg. și pl. constítuie, imperf. 3 sg. constituiá

constitui (ind. prez. 1 sg. constitui, 3 sg. și pl. constituie)

constituiu, -ue 3 ind., conj., -uiam 1 imp.


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

CONSTITUÍ vb. 1. v. alcătui. 2. a alcătui, a crea, a desemna, a forma, a institui, a înființa, a numi, a organiza, a stabili, (înv.) a tocmi. (A ~ o comisie.) 3. v. înființa. 4. a fi, a forma, a însemna, a reprezenta, (rar) a prezenta. (Acest capitol ~ partea esențială a lucrării.)

CONSTITUI vb. 1. a alcătui, a compune, a forma, (rar) a întocmi, (înv.) a informa, a săvîrși. (Elemente care ~ un ansamblu.) 2. a alcătui, a crea, a desemna, a forma, a institui, a înființa, a numi, a organiza, a stabili, (înv.) a tocmi. (A ~ o comisie.) 3. a crea, a ctitori, a funda, a institui, a înființa, a întemeia, a organiza, (astăzi rar) a statornici, (înv.) a sădi, a stabili, a statori, a temeli, (grecism înv.) a sistisi, (fig.) a urzi. (A ~ corpul grănicerilor.) 4. a fi, a forma, a însemna, a reprezenta, (rar) a prezenta. (Acest capitol ~ partea esențială a lucrării.)

Intrare: constitui
verb (VT343)
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • constitui
  • constituire
  • constituit
  • constituitu‑
  • constituind
  • constituindu‑
singular plural
  • constituie
  • constituiți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • constitui
(să)
  • constitui
  • constituiam
  • constituii
  • constituisem
a II-a (tu)
  • constitui
(să)
  • constitui
  • constituiai
  • constituiși
  • constituiseși
a III-a (el, ea)
  • constituie
(să)
  • constituie
  • constituia
  • constitui
  • constituise
plural I (noi)
  • constituim
(să)
  • constituim
  • constituiam
  • constituirăm
  • constituiserăm
  • constituisem
a II-a (voi)
  • constituiți
(să)
  • constituiți
  • constituiați
  • constituirăți
  • constituiserăți
  • constituiseți
a III-a (ei, ele)
  • constituie
(să)
  • constituie
  • constituiau
  • constitui
  • constituiseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

constitui

  • 1. tranzitiv reflexiv A (se) alcătui, a (se) forma; a (se) înființa, a (se) întemeia, a (se) organiza.
    exemple
    • Lagărul unit și puternic al democrației și socialismului, în frunte cu U.R.S.S., constituie forța gigantică de care se izbesc și se sfarmă planurile criminale agresive. SCÎNTEIA, 1953, nr. 2616.
      surse: DLRLC
    • Au fost inaugurate la Blaj trei școli care vor constitui centre de învățătură. IST. R.P.R. 280.
      surse: DLRLC
    • Urmează să se constituie o comisiune de medici care să-l examineze și să se pronunțe. BOGZA, A. Î. 357.
      surse: DLRLC
    • Uniunea Republicilor Sovietice Socialiste s-a constituit în anul 1922, la primul congres al Sovietelor din U.R.S.S.
      surse: DLRLC
    • Orașele... constituindu-se pe principiul comunal, se ocîrmuiau de o magistratură. BĂLCESCU, O. II 14.
      surse: DLRLC
  • 2. tranzitiv A avea valoare de..., a fi considerat ca...
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC DN sinonime: reprezenta un exemplu
    exemple
    • Acest act de arestare nu constituie o flagrantă călcare a Convențiunii, un atac monstruos în contra libertății individuale? ALECSANDRI, T. 1653.
      surse: DLRLC
  • 3. reflexiv științe juridice expresie A se constitui parte civilă = a formula pretenții de despăgubire față de acuzat într-un proces penal.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC DN
  • comentariu învechit Prezent indicativ și: constituiesc.
    surse: DLRLC

etimologie: