14 definiții pentru constipație

constipáție sf [At: GRIGORIU-RIGO, M. P. I, 157 / V: (înv) ~iúne / Pl: ~ii / E: fr constipation] Dificultate sau imposibilitate de eliminare a materiilor fecale.

CONSTIPÁȚIE, constipații, s. f. Dificultate sau imposibilitate de eliminare a materiilor fecale. – Din fr. constipation.

CONSTIPÁȚIE, constipații, s. f. Stare a celui constipat; dificultate sau imposibilitate de eliminare a materiilor fecale. – Din fr. constipation.

CONSTIPÁȚIE, constipații, s. f. Starea celui constipat; activitate intestinală înceată, oprire anormală a evacuării intestinului. – Pronunțat: -ți-e.

constipáție (-ți-e) s. f., art. constipáția (-ți-a), g.-d. art. constipáției; pl. constipáții, art. constipáțiile (-ți-i-)

constipáție s. f. (sil. -ți-e), art. constipáția (sil. -ți-a), g.-d. art. constipáției; pl. constipáții, art. constipáțiile (sil. -ți-i-)

CONSTIPÁȚIE s. (MED.) (pop.) astupare, astupătură, încuiere, încuietură. (Suferă de ~.)

CONSTIPÁȚIE s.f. Stare a unei persoane care manifestă greutăți, încetineală în evacuarea intestinului; coprostază. [Gen. -iei. / cf. fr. constipation].

CONSTIPÁȚIE s. f. stare patologică prin încetineală în evacuarea conținutului intestinului gros; coprostază. (< fr. constipation)

CONSTIPÁȚIE ~i f. Stare patologică caracterizată prin dificultatea sau imposibilitatea de eliminare a materialelor fecale. /<fr. constipation

constipațiúne sf vz constipație

constipați(un)e f. încuierea pântecelui.

*constipațiúne f. (lat. constipátio, -ónis). Încuĭere, dificultate de a elimina din corp materiile fecale. – Și -áție.


Definiții din dicționare specializate

Aceste definiții pot explica numai anumite înțelesuri ale cuvintelor.

CONSTIPÁȚIE s. (MED.) (pop.) astupáre, astupătúră, încuiére, încuietúră. (Suferă de ~.)

Intrare: constipație
constipație substantiv feminin
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular constipație constipația
plural constipații constipațiile
genitiv-dativ singular constipații constipației
plural constipații constipațiilor
vocativ singular
plural