14 definiții pentru consternație consternațiune

consternáție sf [At: DA ms / V: (nob) ~iúne / Pl: ~ii / E: fr consternation] (Rar) Consternare (1).

CONSTERNÁȚIE, consternații, s. f. Consternare. [Var.: consternațiúne s. f.] – Din fr. consternation, lat. consternatio, -onis.

CONSTERNÁȚIE, consternații, s. f. Consternare. [Var.: consternațiúne s. f.] – Din fr. consternation, lat. consternatio, -onis.

consternáție (rar) (-ți-e) s. f., art. consternáția (-ți-a), g.-d. art. consternáției; pl. consternáții, art. consternáțiile (-ți-i-)

consternáție s. f. (sil. -ți-e), art. consternáția (sil. -ți-a), g.-d. art. consternáției; pl. consternáții, art. consternáțiile (sil. -ți-i-)

CONSTERNÁȚIE s. v. consternare, perplexitate, stupefacție, stupoare, surprindere, surpriză, uimire, uluială, uluire.

CONSTERNÁȚIE s.f. Consternare. [Gen. -iei, var. consternațiune s.f. / cf. fr. consternation, lat. consternatio].

CONSTERNÁȚIE s. f. consternare. (< fr. consternation, lat. consternatio)

consternațiúne sf vz consternație

CONSTERNAȚIÚNE s. f. v. consternație.

CONSTERNAȚIÚNE s. f. v. consternație.

CONSTERNAȚIÚNE s.f. v. consternație.

*consternațiúne f. (lat. consternatio). Întristare adîncă. – Și -áție, dar ob. -áre.


Definiții din dicționare specializate

Aceste definiții pot explica numai anumite înțelesuri ale cuvintelor.

consternáție s. v. CONSTERNARE.

Intrare: consternație
consternație substantiv feminin
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular consternație consternația
plural consternații consternațiile
genitiv-dativ singular consternații consternației
plural consternații consternațiilor
vocativ singular
plural
consternațiune
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular consternațiune consternațiunea
plural consternațiuni consternațiunile
genitiv-dativ singular consternațiuni consternațiunii
plural consternațiuni consternațiunilor
vocativ singular
plural