consternație sf [At: DA ms / V: (nob) ~iune / Pl: ~ii / E: fr consternation] (Rar) Consternare (1).

CONSTERNAȚIE s.f. Consternare. [Gen. -iei, var. consternațiune s.f. / cf. fr. consternation, lat. consternatio].

CONSTERNAȚIE s. f. consternare. (< fr. consternation, lat. consternatio)

consternațiune sf vz consternație

CONSTERNAȚIUNE s.f. v. consternație.

*consternațiúne f. (lat. consternatio). Întristare adîncă. – Și -áție, dar ob. -áre.

consternație (rar) (desp. -ți-e) s. f., art. consternația (desp. -ți-a), g.-d. art. consternației; pl. consternații, art. consternațiile (desp. -ți-i-)

consternație (rar) (-ți-e) s. f., art. consternația (-ți-a), g.-d. art. consternației; pl. consternații, art. consternațiile (-ți-i-)

consternație s. f. (sil. -ți-e), art. consternația (sil. -ți-a), g.-d. art. consternației; pl. consternații, art. consternațiile (sil. -ți-i-)

CONSTERNAȚIE s. v. consternare, perplexitate, stupefacție, stupoare, surprindere, surpriză, uimire, uluială, uluire.

consternație s. v. CONSTERNARE.