2 intrări

14 definiții


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

constelat, ~ă a [At: EMINESCU, P. 88 / Pl: ~ați, ~e / E: fr constellé, lat constellatus] Înstelat.

CONSTELÁT, -Ă, constelați, -te, adj. (Rar) Înstelat. – Din fr. constellé, lat. constellatus.

CONSTELÁT, -Ă, constelați, -te, adj. (Rar) Înstelat. – Din fr. constellé, lat. constellatus.

CONSTELÁT, -Ă, constelați, -te, adj. (Rar) Presărat cu stele; înstelat. Ce-ți lipsește să fii îngeraripi lungi și constelate. EMINESCU, O. I 51. ◊ Fig. Lîngă rîuii argintoase, care mișcă-n mii de valuri A lor glasuri înmiite... Acolo-s dumbrăvi de aur cu poiene constelate. EMINESCU, O. IV 123.

CONSTELÁT, -Ă adj. (Rar) Înstelat. [Cf. fr. constellé, lat. constellatus].

CONSTELÁT, -Ă adj. 1. împodobit, presărat cu stele. 2. (fig.) acoperit, plin de... (< lat. constellatus, fr. constellé)

constelat a. presărat cu stele: aripi lungi și constelate EM.

*constelát, -ă adj. (lat. constellatus). Plin de stele, înstelat.

constela vt [At: DN3 / Pzi: ~léz / E: fr consteller] 1 (Rar) A înstela. 2 (Fig) A acoperi de...

CONSTELÁ vb. I. (Rar) A acoperi cu stele, a înstela. ♦ (Fig.) A acoperi, a umple de... [< fr. consteller].


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

constelát (rar) adj. m., pl. consteláți; f. constelátă, pl. consteláte

constelá vb., ind. prez. 3 sg. consteleáză


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

CONSTELÁT adj. v. înstelat.

Intrare: constelat
constelat adjectiv
adjectiv (A2)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • constelat
  • constelatul
  • constelatu‑
  • constela
  • constelata
plural
  • constelați
  • constelații
  • constelate
  • constelatele
genitiv-dativ singular
  • constelat
  • constelatului
  • constelate
  • constelatei
plural
  • constelați
  • constelaților
  • constelate
  • constelatelor
vocativ singular
plural
Intrare: constela
verb (VT201)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • constela
  • constelare
  • constelat
  • constelatu‑
  • constelând
  • constelându‑
singular plural
  • constelea
  • constelați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • constelez
(să)
  • constelez
  • constelam
  • constelai
  • constelasem
a II-a (tu)
  • constelezi
(să)
  • constelezi
  • constelai
  • constelași
  • constelaseși
a III-a (el, ea)
  • constelea
(să)
  • consteleze
  • constela
  • constelă
  • constelase
plural I (noi)
  • constelăm
(să)
  • constelăm
  • constelam
  • constelarăm
  • constelaserăm
  • constelasem
a II-a (voi)
  • constelați
(să)
  • constelați
  • constelați
  • constelarăți
  • constelaserăți
  • constelaseți
a III-a (ei, ele)
  • constelea
(să)
  • consteleze
  • constelau
  • constela
  • constelaseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

constelat

  • 1. rar Presărat cu stele.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC DN sinonime: înstelat 2 exemple
    exemple
    • Ce-ți lipsește să fii înger – aripi lungi și constelate. EMINESCU, O. I 51.
      surse: DLRLC
    • figurat Lîngă rîuri argintoase, care mișcă-n mii de valuri A lor glasuri înmiite... Acolo-s dumbrăvi de aur cu poiene constelate. EMINESCU, O. IV 123.
      surse: DLRLC

etimologie: