3 definiții pentru constela


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

constela vt [At: DN3 / Pzi: ~léz / E: fr consteller] 1 (Rar) A înstela. 2 (Fig) A acoperi de...

CONSTELÁ vb. I. (Rar) A acoperi cu stele, a înstela. ♦ (Fig.) A acoperi, a umple de... [< fr. consteller].


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

constelá vb., ind. prez. 3 sg. consteleáză

Intrare: constela
verb (VT201)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • constela
  • constelare
  • constelat
  • constelatu‑
  • constelând
  • constelându‑
singular plural
  • constelea
  • constelați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • constelez
(să)
  • constelez
  • constelam
  • constelai
  • constelasem
a II-a (tu)
  • constelezi
(să)
  • constelezi
  • constelai
  • constelași
  • constelaseși
a III-a (el, ea)
  • constelea
(să)
  • consteleze
  • constela
  • constelă
  • constelase
plural I (noi)
  • constelăm
(să)
  • constelăm
  • constelam
  • constelarăm
  • constelaserăm
  • constelasem
a II-a (voi)
  • constelați
(să)
  • constelați
  • constelați
  • constelarăți
  • constelaserăți
  • constelaseți
a III-a (ei, ele)
  • constelea
(să)
  • consteleze
  • constelau
  • constela
  • constelaseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)