3 definiții pentru constela
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
constela vt [At: DN3 / Pzi: ~léz / E: fr consteller] 1 (Rar) A înstela. 2 (Fig) A acoperi de...
CONSTELÁ vb. I. (Rar) A acoperi cu stele, a înstela. ♦ (Fig.) A acoperi, a umple de... [< fr. consteller].
- sursa: DN (1986)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
Dicționare morfologice
Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.
constelá vb., ind. prez. 3 sg. consteleáză
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
Intrare: constela
| verb (VT201) Surse flexiune: DOR | infinitiv | infinitiv lung | participiu | gerunziu | imperativ pers. a II-a | ||
(a)
|
|
|
| singular | plural | ||
|
| ||||||
| numărul | persoana | prezent | conjunctiv prezent | imperfect | perfect simplu | mai mult ca perfect | |
| singular | I (eu) |
| (să)
|
|
|
| |
| a II-a (tu) |
| (să)
|
|
|
| ||
| a III-a (el, ea) |
| (să)
|
|
|
| ||
| plural | I (noi) |
| (să)
|
|
|
| |
| a II-a (voi) |
| (să)
|
|
|
| ||
| a III-a (ei, ele) |
| (să)
|
|
|
| ||
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)