2 intrări

6 definiții

constatatór, ~oáre a [At: SBIERA, F. S. 156 / Pl: ~i, ~oáre / E: consta + -(ă)tor] (Nob) Care se compune din...

constatatór adj. m., pl. constatatóri; f. sg. și pl. constatatoáre

CONSTATATÓR, -OÁRE adj. cu caracter de constatare. (< fr. constatatoire)

constătătór, ~oáre a [At: DA ms / Pl: ~i, ~oáre / E: constata + -(a)tor] Constatativ.

constătător a. care constă din: moșie constatatoare din livezi, păduri.


Definiții din dicționare neoficiale

Deoarece nu sunt editate de lexicografi, aceste definiții pot conține erori, deci e preferabilă consultarea altor dicționare în paralel.

CONSTATATÓR, -OÁRE, constatatóri, -oáre, adj. (Jur.) Care are valoare de constatare, atestare, dovadă. ◊ Act constatator, înscris constatator. (din constata + suf. -(a)tor) [folosit în corpul DEX]

Intrare: constatator
constatator adjectiv
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular constatator constatatorul constatatoare constatatoarea
plural constatatori constatatorii constatatoare constatatoarele
genitiv-dativ singular constatator constatatorului constatatoare constatatoarei
plural constatatori constatatorilor constatatoare constatatoarelor
vocativ singular
plural
Intrare: constătător
constătător
Nu există informații despre flexiunea acestui cuvânt.