2 intrări

7 definiții


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

constatator, ~oare a [At: SBIERA, F. S. 156 / Pl: ~i, ~oare / E: consta + -(ă)tor] (Nob) Care se compune din...

CONSTATATÓR, -OÁRE adj. cu caracter de constatare. (< fr. constatatoire)

constătător, ~oare a [At: DA ms / Pl: ~i, ~oare / E: constata + -(a)tor] Constatativ.

constătător a. care constă din: moșie constatatoare din livezi, păduri.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

constatatór adj. m., pl. constatatóri; f. sg. și pl. constatatoáre

constau, -tea 3 conj., -stătător adj. v.


Dicționare specializate

Aceste definiții explică de obicei numai înțelesuri specializate ale cuvintelor.

CONSTATATÓR, -OÁRE, constatatóri, -oáre, adj. (Jur.) Care are valoare de constatare, atestare, dovadă. ◊ Act constatator, înscris constatator. (din constata + suf. -(a)tor) [folosit în corpul DEX]

Intrare: constatator
constatator adjectiv
adjectiv (A66)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • constatator
  • constatatorul
  • constatatoru‑
  • constatatoare
  • constatatoarea
plural
  • constatatori
  • constatatorii
  • constatatoare
  • constatatoarele
genitiv-dativ singular
  • constatator
  • constatatorului
  • constatatoare
  • constatatoarei
plural
  • constatatori
  • constatatorilor
  • constatatoare
  • constatatoarelor
vocativ singular
plural
Intrare: constătător
constătător
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)