constant, ~ă [At: GFIICA, S. 209 / Pl: ~nți, ~e / E: fr constant, lat constans, -ntis] 1 a Care rămâne neschimbat Si: invariabil, statornic. 2 a (Pex) Credincios. 3 (Ecn; îs) Capital ~ Parte a capitalului investită în mijloacele de producție, care nu-și schimbă mărimea valorii în procesul de producție. 4 a (Ggf; îs) Climate ~e Climate în care diferența dintre media de temperatură a verii și cea a iernii nu depășește 7, 8°C. 5 a (Ggf; îs) Vânturi ~e Vânturi care, în unele regiuni ale globului, bat în aceeași direcție tot timpul anului. 6 a (Mat; îs) Cantitate ~ă Cantitate care rămâne neschimbată în raport cu altele, variabile. 7 sf (Mat) Mărime a cărei valoare rămâne neschimbată. 8 sf Mărime care caracterizează un fenomen, aparat, substanță. 9 av Mereu.

constanță sf [At: PONI, F. 305 / E: fr constance, lat constantia] 1 Statornicie. 2 Perseverență.

CONSTANT, -Ă, constanți, -te, adj. (În opoziție cu variabil) Care rămîne neschimbat; neschimbător, invariabil, statornic. Devotament constant. ◊ (Ec. pol.) Capital constant v. capital. (Geogr.) Vînturi constante = vînturi care suflă în aceeași direcție în tot cursul anului.

CONSTANTĂ, constante, s. f. (Mat.) Mărime a cărei valoare rămîne neschimbată.

CONSTANȚĂ s. f. Statornicie, perseverență.

CONSTANT, -Ă adj. Neschimbat; invariabil; statornic. [Cf. fr. constant, lat. constans].

CONSTANTĂ s.f. 1. (Mat.) Mărime cu valoare invariabilă, neschimbată. 2. (Fiz.) Mărime care caracterizează un fenomen, un material, un aparat etc. 3. Element al limbajului formalizat, reprezentînd un nume socotit fix pentru același denotat. [< fr. constante].

CONSTANȚĂ s.f. Însușirea de a fi constant; statornicie; perseverență. [Cf. fr. constance, lat. constantia].

CONSTANT, -Ă I. adj. care rămâne neschimbat; invariabil. ♦ capital ~ = parte a capitalului investită în mijloacele de producție, care nu-și schimbă mărimea valorii în procesul de producție. II. s. f. 1. (mat.) mărime având o valoare invariabilă. 2. (fiz.) mărime care caracterizează un fenomen, material, aparat etc. 3. element al limbajului formal reprezentând un nume socotit fix pentru același denotat. (< fr. constant, lat. constans)

CONSTANȚĂ s. f. însușirea de a fi constant; perseverență. (< fr. constance, lat. constantia)

CONSTANT ~tă (~ți, ~te) 1) Care persistă într-o anumită stare; existent într-o stare neschimbată. 2) (despre persoane) Care are convingeri neschimbate; caracterizat prin consecvență în convingeri; statornic. /<fr. constant, lat. constans, ~ntis

CONSTANTĂ ~e f. 1) Mărime care nu-și schimbă valoarea. ~a gazelor. ~ radioactivă. 2) med. Indice care consemnează starea normală a organismului. 3) log. Expresie a cărei semnificație este socotită fixă. /<fr. constante

CONSTANȚĂ f. Caracter constant. /<fr. constance, lat. constantia

constant a. 1. statornic, stăruitor: amic constant; 2. fig. care nu se schimbă: în lumea asta nimic nu-i constant.

constanță f. tărie sufletească, stăruință, statornicie.

*constánt, -ă adj. (lat. cónstans, -ántis, d. con-, împreună, și stare, a sta. V. staŭ, consist). Statornic, stabil, invariabil: caracter constant, fericire constantă.

*constánță f., pl. e (lat. constantia. V. in-, re- și sub-stanță). Statornicie, stabilitate în opiniunĭ.

constant adj. m., pl. constanți; f. constantă, pl. constante

constantă s. f., g.-d. art. constantei; pl. constante

constanță s. f., g.-d. art. constanței

constant adj. m., pl. constanți; f. constantă, pl. constante

constantă s. f., g.-d. art. constantei; pl. constante

constanță s. f., g.-d. art. constanței

constant adj. m., pl. constanți; f. sg. constantă, pl. constante

constantă s. f., pl. constante

constanță s. f., g.-d. art. constanței

CONSTANT adj. 1. invariabil, neschimbat, uniform. (Viteză ~.) 2. invariabil, neschimbat. (Valoare ~.) 3. invariabil, neschimbător, permanent, (livr.) imuabil. (Fenomen ~.) 4. v. consecvent. 5. v. staționar.

CONSTANTA LUI PLANCK s. (FIZ.) cuantă de acțiune.

CONSTANȚĂ s. 1. invariabilitate, uniformitate. (~ vitezei de deplasare.) 2. invariabilitate, (livr.) imuabilitate. (~ unui fenomen.) 3. v. consecvență.

CONSTANT adj. 1. invariabil, neschimbat, uniform. (Viteză ~.) 2. invariabil, neschimbat. (Valoare ~.) 3. invariabil, neschimbător, permanent, (livr.) imuabil. (Fenomen ~.) 4. consecvent, neschimbat, neschimbător, stabil, statornic. (~ în sentimente.)

CONSTANȚĂ s. 1. invariabilitate, uniformitate. (~ vitezei de deplasare.) 2. invariabilitate, (livr.) imuabilitate. (~ unui fenomen.) 3. consecvență, stabilitate, statornicie. (~ în sentimente.)

Constant ≠ fluctuant, inconstant, instabil, neconstant, oscilant, schimbător, variabil, variat, muabil, nestatornic

Constanță ≠ fluctuație, variație

CONSTANTE, Lena (1909-2005, n. București), artisti decoratoare română. Lucrări de artă decorativă și ilustrație de carte cu motive folcloriste în soluții plastice inedite („Păpuși”).